Program de vizitare: Miercuri - Duminica: 10:00 - 18:00 (închis luni și marți)
1. Denumirea piesei: Stelă funerară (parțial păstrată);
2. Material, tehnologie: gresie conglomerată, piatra de culoare verde, stilizat sculptată și inscripționată;
3. Stare de conservare: fragmentată în 2 bucăți, este parțial distrusă suprafața în zona chenarului;
4. Dimensiuni: 107 x 80 x 17 cm, h(litere) = 6,5 – 7 cm;
5. Descriere: în registrul superior, redate într-o nișă, apare stilizat sculptat o coroană cu panglici sau bustul defunctului, chenarul în partea superioară formează 3 arcade;
6. Inscripția: D(is) M(anibus) / Terra te – / net corpus no – / men lapis atque / animam aer qu – / am melius fuer – / …..
Traducerea: Zeilor Mani, Pământul ține (cuprinde) trupul, numele este pe piatră, iar sufletul se află în aer, cu cât mai bine ar fi fost …
7. Loc de descoperire: găsită în poziție secundară reutilizată în zidul unei construcții militare de secol al XVIII-lea din Caransebeș, adusă foarte probabil de la Tibiscum;
8. Observații și datare: textul are valențe filosofice, stoice și un character poetic, elegiac;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 7497;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ana-Maria Sămărghițan, Poezia funerară în Dacia, în Funerararia dacoromana (coord. Mihai Bărbulescu), Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, p. 175-176; UEL 17552; HD 0465668; CLE 01207
1. Denumirea piesei: Altar votiv;
2. Material, tehnologie: marmură de Bucova, elegant prelucrată și inscripționată (stare fragmentară din cauza friabilității pietrei);
3. Stare de conservare: precară, câmpul inscripției este aproape în întregime ros de vechime (urme de vopsea roșie în interiorul literelor);
4. Dimensiuni: 80 x 28 x 31 cm, h(litere) = 3 – 3,5 cm;
5. Descriere: partea păstrată cu capitel și bază are în partea superioară centrală o rozetă, la marginea dreaptă o volută, profilatură elegantă (la Muzeul din Caransebeș se mai păstrează un fragment mai mic, din latura stângă) – am redat aici desenul care reconstituie întregul monument.
6. Inscripția: Bel[o] deo Palmyr(eno) / Ae[l(ius) Z]abdibol / ar[m]orum cus(tos) / e[x Nu]mero / Pal[myreno]rum / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito)
Traducerea: Lui Bel zeul Palmyrei, Aelius Zabdibol, armurier din (unitatea) numerus de palmyreni, juruința făcută a împlinit-o cu bucurie după merit.
7. Loc de descoperire: găsită în poziție secundară reutilizată în zidul castrului mare de la Tibiscum (latura estică, aproape de porta praetoria a castrului mare);
8. Observații și datare: textul este o dedicației (unică în Dacia) către zeul patriei, Bel al Palmyrei, sec. II-III p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 7495;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ovidiu Țentea, Ex Oriente Ad Danubium. The Syrian Units on the Danube Frontier of the Roman Empire, Mega Publishing House, Cluj-Napoca, 2012, p. 71-72. AE 1971, 00405; AE 1977, 00694 UEL 15411; HD 020599; EDCS-11200445
1. Denumirea piesei: Stelă funerară;
2. Material, tehnologie: augit-andezit de Uroiu, piatra destul de îngrijit lucrată și inscripționată (prezintă pe alocuri și urme de vopsire cu roșu);
3. Stare de conservare: bună, doar partea superioară este parțial distrusă;
4. Dimensiuni: 138 x 43 x 30 cm, h(litere) = 5 cm (primul rând 7 cm);
5. Descriere: în registrul superior, redate într-o nișă, apar sculptate busturile a doi bărbați tineri bărboși și cu părul creț;
6. Inscripția: D(is) M(anibus) / Antonio / Marco / et Val(erio) Iulian – / o mil(itibus) ex Pa – / lmyra vix(erunt) a – / n(nis) XXX po(suit) Ae – / l(ius) Priscus / b(ene)merentibus
Traducerea: Zeilor Mani, lui Antonius Marcus și Valerius Iulianus, ostași din Palmyra au trăit ani 30, a pus Aelius Priscus celor care au binemeritat.
7. Loc de descoperire: găsită în poziție secundară reutilizată în zidul castrului mare de la Tibiscum;
8. Observații și datare: textul are litera A fără bara orizontală, foarte probabil mijlocul secolul al II-lea p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6362;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ovidiu Țentea, Ex Oriente Ad Danubium. The Syrian Units on the Danube Frontier of the Roman Empire, Mega Publishing House, Cluj-Napoca, 2012, p. 71-72; UEL 15007; HD 046535; EDCS-11200465
1. Denumirea piesei: Sarcofag (zona frontală) parțial păstrat;
2. Material, tehnologie: marmură de Bucova, piesă îngrijit lucrată și inscripționată;
3. Stare de conservare: precară, suprafața fragmentară a fost afectată în urma deselor relocări și a lucrărilor de restaurare;
4. Dimensiuni: 248 x 91 x 28 cm, h(litere) = 5,8 cm;
5. Descriere: din frontonul fragmentar de sarcofag, azi reconstituit s-au mai păstrat 5 bucăți, mai ales din marginea dreaptă unde există și un relieful cu Attis (figură umană mutilată în mare parte).
6. Inscripția: [D(is) M(anibus)?] / Publi Aeli Ulpi vet(erani) ex dec(urione) / hanc sedem longo placuit sacrae labori / hanc requiem fessos tandem qua conderet artus / Ulpius emeritis longaevi muneris annis / ipse suo curam / titulo dedit ipse sepulcri / arbiter hospitium membris fatoque paravit
Traducerea: [Zeilor Mani (?)] lui Publius Aelius Ulpius veteran fost decurion, Acest locaș hotărât-a să-l închine trudei sale-ndelungi În loc de odihnă să-și pună istovitele mădulare la urmă, Ulpius, după-ncheierea lungilor ani de slujbă sub arme, (5) Îngrijitu-s-a însuși de lespede și de mormânt, Făcând ca stăpân sălaș osemintelor sale.
7. Loc de descoperire: în ruinele donjonului medieval de la Turnu Ruieni, aproape de Caransebeș;
8. Observații, analogii și datare: are text versificat (aparține categoriei rare și valoroase de inscripții de tip carmina latina), secolul al II-lea p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6339;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ana-Maria Sămărghițan, Poezia funerară în Dacia, în Funerararia dacoromana (coord. Mihai Bărbulescu), Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, p. 174-175. UEL 17549; CLE 00460; EDCS-26600747
1. Denumirea piesei: Stelă funerară ?(fragment);
2. Material, tehnologie: conglomerat calcaros, piesa îngrijit sculptată și inscripționată;
3. Stare de conservare: relativ bună, monumentul păstrat reprezintă doar zona inscripției și ea mutilată datorită refolosirii ei în evul mediu ca material de construcție;
4. Dimensiuni: 90 x 77 x 20 cm, h(litere) = 6 – 7 cm;
5. Descriere: câmpul inscripției este încadrat de un chenar simetric format dintr-o mulură clasică;
6. Inscripția: D(is) M(anibus) / [M(arco)]? Aure(lio) Timo – / ni vet(erano)? Leg(ionis) / XIII [G(eminae)?] Var(ius)? / Firminus / tub(icen) h(eres) p(osuit)
Traducere literară: Zeilor Mani, lui Marcus Aurelius Timonus veteran al legiunii a XIII-a Gemina, Varius Firminus, gornist, moștenitor a pus.
7. Loc de descoperire: găsită în anul 1900, în poziție secundară reutilizată în zidul unei clădiri vechi din Sânnicolau Mare, foarte probabil adusă pe râul Mureș de la Apulum (Alba Iulia);
8. Observații și datare: epigrafa prezintă mai multe ligaturi neclare și lasă loc de interpretare a lecturii textului, sec. II-III p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6360;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Vasile Moga, Din istoria militară a Daciei Romane, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984; UEL 14975; HD 046602; EDCS-11200577
1. Denumirea piesei: Altar votiv (fragmentar);
2. Material, tehnologie: calcar cristalin, scriere elegant incizată și ordonat dispusă;
3. Stare de conservare: fragmentată, monumentul fiind refolosit în epoca modernă pentru decorarea peretelui unei case din localitatea Deta, (jud. Timiș);
4. Dimensiuni: 40 x 45 x 26 cm, h(litere) = 7 cm;
5. Descriere: altarul nu este de mari dimensiuni și nu a avut chenar. Textul conține multe abrevieri abstracte și lasă loc de discuții legat de lectura corectă a inscripției;
6. Inscripția: I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / I(unoni) R(eginae) M(inervae) T(erra) M(atri) / C(aius) Kaniniu[s] / Sabinianu[s] / d(ecurio) c(oloniae) M(ursae) II vir / ……
Traducerea literară: Lui Iuppiter cel prea bun și mare, Iunonei Regina, Minervei, Terrei Mater, Caius Kaninius Sabinianus, decurion al coloniei (membru în consiliul orășenesc) Mursa, duumvir (primar al urbei) …
7. Loc de descoperire: monumentul a fost descoperit în poziție secundară, face parte din categoria „pietrelor rătăcitoare”;
8. Observații cronologice, (analogii): datarea inscripției este largă (sec. II – III p.Chr.) și textul după forma abreviată de scriere are bune analogii la Mursa (Pannonia inferior);
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara nr.inv: IV 6359;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Const. C. Petolescu, Inscripții latine din Dacia, Ed. Academiei Române, București, 2005, p. 100-101 (nr. 175); UEL 15187; HD 044778; AE 1982, 00834
1. Denumirea piesei: Bază de statuetă dolicheniană inscriptionată;
2. Material, tehnologie: marmora cenușie, sculptată cu inscripția neglijent incizată, literele sunt marcate cu vopsea neagră;
3. Stare de conservare: fragmentară, se păstrează doar soclul statuii, uzat puternic pe colțuri;
4. Dimensiuni: L = 12,5 cm; h(soclu) = 5,6 cm; h(total) = 8 cm; lat = 5,5 cm, h(litere) = 1,1 cm;
5. Descriere: soclu patrulater de statuetă dolicheniană din care nu s-a mai păstrat decât copitele taurului și altarul sub corpul animalului.
6. Inscripția: [I]o
Traducerea literară: Lui Iuppiter cel bun și mare, (numit și) Dulcenus (= Dolichenus) îi pun această ofrandă Aelius Silvanus și (Aelius) Leonides stegari de legiune așa cum au promis.
7. Loc de descoperire: Veliko Gradište / Pincum, Moesia Superior. Piesa a fost vândută comandantului de honvezi de la Orșova, Imre Pongrácz la sfârșitul secolului al XIX-lea de către un negustor sârb, astfel intrând în colecția particulară a acestuia.
8. Observații, analogii: pentru formula de Iovi optimo maximo Dulceno avem câteva exemplele la: Domnești, Vrlika, Mauer an der Url, iar pentru tipul de monument cea mai apropiată analogie o găsim la Egeta.
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara (colecția Pongrácz), nr.inv: 1300.
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Anton v. Premerstein, ÖJh, 4, (1901); Beibl. Sp. 77; Călin Timoc, Imola Boda, Notes on the Dolichenian Monument from Pincum (Veliko Gradište), Starinar 66 / 2016, p. 121-127; EDCS-16800215