Program de vizitare: Miercuri - Duminica: 10:00 - 18:00 (închis luni și marți)
1. Denumirea piesei: Altar votiv (parțial păstrat);
2. Material, tehnologie: conglomerat calcaros, destul de rudimentar realizat;
3. Stare de conservare: piesă fragmentară, se păstrează doar ceva din partea dreaptă, piatra fiind foarte uzată și rotunjită la colțuri;
4. Dimensiuni: 50 x 46 x 35 cm, h(litere) = 5 cm;
5. Descriere: altarul este de mici dimensiuni, mulurile chenarului câmpului inscripționat schematic sculptate;
6. Inscripția: I(ovi) [Opt(imo) M(aximo) / Doli[cheno] / Q(uintus) Petro[nius] / Novatus [Praef(ectus) / coh(ortis) V Gal[l(orum) v(oto) p(osuit)
Traducerea literară: Lui Iuppiter cel bun și mare, (numit și) Dolichenus îi pune această ofrandă Quintus Petronius Novatus, prefectul cohortei a V-a de gali.
7. Loc de descoperire: Pojejena sârbească. Piesa a fost salvată de căpitanul portului Moldova Veche M. Georgescu, văduva acestuia va dona în anul 1950, colecția de antichități Muzeului Banatului Timișoara;
8. Observații cronologice, analogii: numele acestui cavaler este foarte cunoscut pentru ca mai târziu ajunge procurator în Africa; inscripția atestă pe lângă credința dedicantului și prima sa militie ecvestră, care s-ar fi consumat înaintea anului 160 p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara (colecția Georgescu), nr.inv: IV 6344;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: AE 1972, 00490; CCID 172; UEL 15183; HD 009772; EDCS-11200351
1. Denumirea piesei: Bază de statuie imperială;
2. Material, tehnologie: gresie calcaroasă, inscripția îngrijit realizată;
3. Stare de conservare: stare fragmentară (s-a păstrat doar rândurile de început), suprafața câmpului inscripționat tocită datorită vechimii;
4. Dimensiuni: 80 x 57 x 25 cm, h(litere) = 5,5 – 6 cm;
5. Descriere: piesa reprezintă doar câmpul inscripției și o porțiune din capitelul monumentului, pe latura dreaptă a pietrei se vede un ornament în forma unui mâner de vas. Literele artistic realizate, textul prezintă multe ligaturi, dar și frunzulițe ca semne despărțitoare între cuvinte;
6. Inscripția: Imp(eratori) caes(ari) div[i] / Hadr(iani) fil(io) div(i) [Tra -] / ia(ni) nep(oti) divi Ner[vae] / pronep(oti) T(ito) Aelio / Hadr(iano) Antonin(o) / aug(usto) pio pont(ifici) / max(imo) trib(uniciae) pot(estatis) / XX[III co(n)s(uli) IIII ….] / …
Traducere literară: Împăratului cezar fiu al divinului Hadrianus, nepot al divinului Traianus, strănepot al divinului Nerva, Titus Aelius Hadrianus Antoninus augustul, Pius, mare pontif, aclamat de armată pe câmpul de luptă ca învingător de două ori, cu puterea tribuniciană a douăzecișitreia oară, consul a patra oară, ….
7. Loc de descoperire: scoasă la lumină în anul 1857, în ruinele castrului de la Mehadia (fără context clar);
8. Observații cronologice, analogii: inscripția a fost pusă cu siguranță de garnizoana castrului de la Mehadia, databilă în ultimii ani de domnie a împăratului Antoninus Pius (dacă completarea din ultimul rând este corectă, atunci anul ridicării monumentului este 160 p.Chr.).
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6347;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Edificiul de cult roman de la Praetorium (Mehadia), Ed. Excelsior Art, Timișoara, 2008; Călin Timoc, Beiträge zur Geschichte der cohors III Delmatarum ∞ equitata im Römischen Dakien, în Thracia (In honorem annorum LXX Alexandri Fol), XV, 2003, p. 279 – 280; UEL 17560; HD 0463999; EDCS-26600772
1. Denumirea piesei: Bază statuie funerară;
2. Material, tehnologie: piatră calcaroasă, clasic sculptată cu inscripția frumos incizată;
3. Stare de conservare: foarte bună,
4. Dimensiuni: 150 x 62 x 42 cm, h(litere) = 7 cm;
5. Descriere: monumentul este sobru realizat după canoane clasice, capitelul ornamentat are pe fronton o rozetă centrală, iar la colțuri acrotere și palmete ce se repetă și pe fețele laterale;
6. Inscripția: D(is) M(anibus) / Ael(ius) Corneli – / us vet(eranus) vix(it) / an(nis) LXXX / Ael(ia) Primiti – / va coniugi / b(ene) m(erenti) p(osuit)
Traducerea literară: Zeilor Mani, Aelius Cornelius veteran a trait ani 80 Aelia Primitiva soțului (său) vrednic a pus (monumentul).
7. Loc de descoperire: castrul roman de la Mehadia (în săpăturile arheologice din anul 1942), refolosită pentru plombarea zidului de incintă în epoca romană târzie;
8. Observații, analogii: I.I. Russu consider că defunctul este veteran fost soldat din cohorta a III-a de dalmatini care a staționat la Mehadia, inscripția poate fi datată după forma de redare a numelor în secolul al III-lea, după 212 p.Chr., anul Constituției Antoniniana;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6345;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: I. I. Russu, Inscripții romane din Praetorium (Mehadia), în Banatica nr. 2 / 1973, p. 106 – 108 (fig. 3); Rada Varga, The peregrini of Roman Dacia (106-212), Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2014, p. 44-45; URL 15036; HD 011444; EDCS-11200401
1. Denumirea piesei: Bază de statuie imperială;
2. Material, tehnologie: calcar cochilic, sculptată cu inscripția incizată prezintă multe ligaturi;
3. Stare de conservare: precară, suprafața fragmentară a fost afectată de lucrările de restaurare;
4. Dimensiuni: 135 x 59 x 22 cm, h(litere) = 5 cm;
5. Descriere: epigrafa este o realizare modestă din punct de vedere sculptural, inclusiv piatra din care este făcută este moale și improprie pentru acest tip de monument;
6. Inscripția: Imp(eratori) Caes(ari) P(ublio) Lici(nio) / Gal(l)ieno P(io) F(elici) Aug(usto) / pont(ifici) max(imo) tr(ibuniciae) po[t(estatis)] / cons(uli) III procons(uli) / coh(ors) III Delmatarum / Valerian(a) Gal(l)ie / nae (miliaria) eqq(uitata) c(ivium) R(omanorum) p(ia) f(idelis) / devota numini / maiestatique eius
Traducerea literară: Împăratului Caesar Publius Licinius Gallienus piosul fericitulnorocos August, preot suprem, cu puterea tribuniciană, consul a treia oară, proconsul, cohorta a III-a de dalmatini, cu epitetele Valeriana Galliena, alcătuită din 1000 de soldați, având și efective de cavalerie, din cetățeni romani, cea pioasă și credincioasă, devotată puterii divine și a maiestaților lor (a ridicat monumentul).
7. Loc de descoperire: în ruinele castrul roman de la Mehadia;
8. Observații, analogii și datare: face parte din ultimul orizont de inscripții pentru Dacia, datarea monumentului în anii 257-260, prezintă greșeli de scriere;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6355;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Peter Hügel, Ultimele decenii ale stăpânirii romane în Dacia, Ed. Nerea Mia, Cluj-Napoca, 2004; UEL 15189; HD 044786; EDCS-26600773
1. Denumirea piesei: Stelă funerară;
2. Material, tehnologie: conglomerat calcaros, sculptată cu inscripția neglijent incizată, cu litere rudimentar redate;
3. Stare de conservare: bună,
4. Dimensiuni: 145 x 72 x 20 cm, h(litere) = 4,8 – 5 cm;
5. Descriere: stela funerară prezintă în registrul superior o rozetă încadrată de o coroană de frunze legată cu două panglici;
6. Inscripția: D(is) M(anibus) / Ulp(ius) Vitalio / vix(it) an(nis) XVI[I ?] / Fab(ius) Hatius / an(norum) L … X / Valentina / tit(u)l(um) ? fecet
Traducerea literară: Zeilor Mani, Ulpius Vitalio a trăit ani 16, Fabius Hatius ani 50 (și ceva ?), Valentina a făcut inscripția (monumentul)
7. Loc de descoperire: castrul roman de la Mehadia, refolosită pentru blocarea porții nordice;
8. Observații, analogii, datare: remarcabilă utilizarea cuvântului fecet (des întâlnit în latina populară), sec. III p.Chr.
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6364
10. Bibliografie selectivă și baze de date: I. I. Russu, Inscripții romane din Praetorium (Mehadia), în Banatica nr. 2 / 1973, p. 110-111 (fig. 5). UEL 14970; HD 011450; EDCS-11200404
1. Denumirea piesei: Bază de statuie;
2. Material, tehnologie: marmură de Bucova, inscripția îngrijit realizată;
3. Stare de conservare: bună, doar colțul drept al inscripției este ciobit;
4. Dimensiuni: 102 x 100 x 20 cm, h(litere) = 5 – 5,5 cm;
5. Descriere: piesa reprezintă doar partea frontală inscripționată a monumentului, chenarului patrulater a fost ras la refolosirea pietrei ca material de construcție în epoca modernă;
6. Inscripția: Q(uinto) Marcio Turb[oni] / Frontoni Publicio / Severo praef(ecto) praet(orio) / Imp(eratoris) caes(aris) Aelii Traiani / Hadriani aug(usti) p(ater) p(atriae) / colon(ia) Ulp(ia) Traian(a) Aug(usta) / Dacica Sarmizegetus(a)
Traducerea literară: Lui Quintus Marcius Turbo Fronto Publicius Severus prefect al pretoriului (commandant al gărzii de corp) al împăratului cezar Aelius Traianus Hadrianus augustul, părintele patriei Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (îi pune acest monument).
7. Loc de descoperire: cu siguranță provine din Colonia Sarmizegetusa și nu de la Tibiscum cum sugerau autorii IDR-ului;
8. Observații cronologice, analogii: celebrul personaj de rang equestru (pomenit și în cronica oficială Historia Augusta) este trimis în Dacia, la începutul domniei împăratului Hadrianus, în fruntea unei vexilații de luptă pentru a restabili situația în provincie în urma răscoalei declanșate datorită morții împăratului Traianus, anii 117-118. Inscripția onorifică este pusă de conducerea principalului centru urban al provinciei Dacia, colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa drept mulțumire salvatorului ei și datează din anii 118-120 p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6341;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Ioan Piso, Fasti prov. Daciae (I), Ed. Rudolf Habelt, Bonn, 1993, p. 30-33; UEL 15197; HD 046495; EDCS-26600746
1. Denumirea piesei: Bază de statuie;
2. Material, tehnologie: marmură de Bucova, inscripția îngrijit realizată;
3. Stare de conservare: foarte bună, zona capitelului lipsește;
4. Dimensiuni: 112 x 70 x 22 cm, h(litere) = 2,5 – 4 cm;
5. Descriere: piesa reprezintă doar partea frontală inscripționată a monumentului, mulurile chenarului patrulater sunt simple și simetric realizate;
6. Inscripția: Q(uinto) Axio Q(uinti) F(ilio) Pal(atina tribu) A[elian(o)] / eq(uiti) r(omano) Laurenti Lavin[ati] / curatori ad popul(um) [vi(arum)] / Traianae et Aureliae [et] / Aeclanensis proc(uratori) ad alim(enta) / per Apuliam Calabriam Lu – / caniam et Bruttios proc(uratori) / rat(ionis) priv(atae) prov(inciae) Maur(etaniae) Caes(ariensis) / item per Belgicam et duas / Germanias proc(uratori) prov(inciae) / Dac(iae) Apul(ensis) bis vice praesidis / ordo col(oniae) Sarmiz(egetusae) / metropol(is) patrono
Traducerea literară: Lui Quintus Axius Aelianus, fiul lui Quintus, din tribul Palatina, cavaler roman, Laurens Lavinas, comisar pentru popor al drumurilor imperiale Traiana și Aurelia și Aeclanensis, procurator pentru alimente în Apulia, Calabria, Lucania și Brutium, procurator al averii private în provincia Mauretania Caesarensis, asemenea în Belgica și în cele două Germanii procurator al provinciei Dacia Apulensis, locțiitor al guvernatorului pentru a doua oară, consiliul decurionilor al Coloniei Sarmizegetusa Metropolis patronului său (a pus acest monument).
7. Loc de descoperire: foarte probabil forul Coloniei Sarmizegetusa;
8. Observații cronologice, analogii: acest procurator este pomenit de mai multe inscripții din Dacia și Mauretania și cronologic mandatul lui la nordul Dunării se încadrează în anii 235/6 – 238 p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6340;
10. Bibliografie selective și baze de date: Ioan Piso, Fasti prov. Daciae (II), Ed. Rudolf Habelt, Bonn, 2013, p. 227-235. UEL 15190; HD 046355; ILS 1371
1. Denumirea piesei: Bază de statuie;
2. Material, tehnologie: marmură de Bucova, inscripția îngrijit realizată;
3. Stare de conservare: foarte bună, o singură fisură veche și adâncă pe centrul monumentului amenință integritatea piesei;
4. Dimensiuni: 50 x 46 x 35 cm, h(litere) = 5 cm;
5. Descriere: piesa reprezintă doar partea frontală inscripționată a monumentului, mulurile chenarului patrulater sunt simple și simetric realizate;
6. Inscripția: M(arco) Cl(audio) Ti(beri) Filio Quirin(a tribu) / Frontoni Co(n)s(uli) leg(ato) aug(usti) / pr(o)pr(aetore) trium Dac(iarum) et Moes(iae) Sup(erioris) / comoti divi Veri aug(usti) donat(o) / d(onis) milit(aribus) bello Armen(iaco) et Parth(ico) ab / imp(eratore) Antonin(o) aug(usto) et a divo Vero augus(to) / coron(a) mural(i) item vallar(i) item classic(a) / item aurea item hast(is) puris IIII item vexill(o) / curator(i) oper(um) locorumq(ue) public(orum) leg(ato) leg(ionis) I Min(erviae) / leg(ato) leg(ionis) XI Cl(audiae) praetori aedili curuli abactis / senatus quaestori urbano decemviro stlitibus iudicandis / col(onia) Ulp(ia) Traian(a) Aug(usta) Dac(ica) / Sarmiz(egetusa) patrono / fortissim(o) duci amplissim(o) / praesidi
Traducerea literară: Lui Marcus Claudius fiul lui Tiberius, din tribul Quirina, Fronto, consul, legat imperial al celor trei Dacii și al Moesiei Superior, comes al fericitului împărat Verus, trecut în rândul divilor, răsplătit cu dona militaria în râzboiul cu armenii și în războiul cu parții de către împăratul Antoninus (Marcus Aurelius) augustul și de divinul Verus augustul cu corona muralis și vallaris și classica și aurea și cu hastae purae IIII și cu vexillum, curator al lucrărilor publice, comandant al legiunii I Minervia, commandant al legiunii XI Claudia, pretor, edil senatorial, cvestor urban, decemvir care analizează cererile de cetățenie, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa patronului său, puternicului comandant de oștiri, marelui guvernator (al provinciei – îi pune acest monument).
7. Loc de descoperire: forul Coloniei Sarmizegetusa;
8. Observații cronologice, analogii: celebrul guvernator al Daciei din epoca de început a războaielor marcomanice mai are o inscripție la Roma foarte similară cu aceasta (CIL VI 1377) și se încadrează în anii 168 – 170 p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: (fni)
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Ioan Piso, Fasti prov. Daciae (I), Ed. Rudolf Habelt, Bonn, 1993, p. 94-102; ILS 1097; UEL 15191; HD 46370
1. Denumirea piesei: Altar votiv;
2. Material, tehnologie: marmură de Bucova, sculptat și inscripționat elegant;
3. Stare de conservare: piesa este întreagă, dar suprafața mai ales în zona marginilor este destul de roasă, monumentul a fost folosit mult timp în evul mediu și epoca modernă ca masă de altar într-o biserică din Caransebeș;
4. Dimensiuni: 113 x 52 x 41 cm, h(litere) = 4,8 cm;
5. Descriere: altarul este unul de mari dimensiuni, monumentul are sub capitel înzona centrală o piesă metalică rotundă înfiptă deasupra inscripției, iar deasupra pe capitel un focus semisferic foarte adânc și care dispune de un canal de scurgere la exterior care este orientat în spatele pietrei;
6. Inscripția: I(ovi) O(ptimo) M(aximo) D(olicheno) / Iulius / Valentin[us] / [f]lamen m(unicipii) T(ibisci) / pro salutem / suam suorum – / que omnium / contubern(al)ium / v(otum) l(ibens) m(erito) p(osuit)
Traducere literară: Lui Iuppiter cel prea bun și mare (numit și) Dolichenus, Iulius Valentinus, preot al municipiului Tibiscum pentru sănătatea sa și alor săi, a tuturora și a credincioșilor săi, juruința cu bucurie a împlinit-o după merit.
7. Loc de descoperire: Monumentul voluminos a fost descoperit în poziție secundară în Caransebeș, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, dar după conținutul textului sigur provine de la Tibiscum.
8. Observații cronologice, (analogii): datarea inscripției se poate face datorită dedicantului, care este o personalitate foarte cunoscută în lumea provincială nord-dunăreană îndeosebi în perioada domniei împăratului Septimius Severus, sfârșitul secolului al II-lea / începutul secolului al III-lea p.Chr.
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara nr.inv: IV 6346;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Doina Benea, Septimius Severus și Tibiscum, în Patrimonium Banaticum, II / 2003, Ed. Mirton, Timișoara, p. 91-93; UEL 17561; HD 043617; CCID 00163; EDCS-28400678