Conferinţă ştiinţifică susţinută de reputatul specialist în epigrafie latină clasică, profesor universitar emerit al Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan Piso având ca subiect prezentarea unui altar votiv unic descoperit la Germisara, dedicat nimfelor, protectoare a apelor termale din zonă.
Muzeul Național al Banatului invită publicul larg să-și petreacă noaptea în expozițiile din mansarde, să se lase încântat de demonstrația de arme, uimit de scena de re-enactment medieval și răsfățat de muzica barzilor Peregrinii.
Dacă ești pasionat de vânătoare sau pur și simplu curios, Muzeul Național al Banatului te invită să admiri trofee cinegetice autohtone, specifice zonei Banatului, trofee de vânat african, arme de vânătoare, dar şi tablouri şi decorațiuni specifice reunite în cadrul celei de-a V-a ediții a expoziției EXPOVENATORIA.
Medalia eliberării orașului Timișoara
Muzeul Banatului prezintă o parte din medalistica cuceririi Banatului Timişoarei, la 12 octombrie 1716, când turcii capitulează în fața armatei Imperiului Romano-German, condusă de prinţul Eugenio de Savoya.
Instituţia noastră deţine 11 astfel de medalii, adevărate opere de artă barocă, creaţii ale unor vestiţi gravori: Daniel Warou (Suedia 1674? – Kremnitz, 23.11.1729), Martin Brunner (Nürnberg, 28.02.1659 – Nürnberg, 09.11.1725), Georg Wilhelm Vestner (Schweinfurt, 01.09.1677 – Nürnberg, 24.11.1740), Peter Paul Werner (Nürnberg, 1689 – Nürnberg, 1771), Benedikt Richter (Stockholm, 1670 – Viena, 18.04.1735), Christian Wermuth (Altenburg, 16.12.1661 – Gotha, 03.12.1739), Johann Georg Junker (elev al lui Christian Wermuth între 1708-1716), unul dintre membrii familiei Roettiers (probabil Georges Roettiers).
Medaliile expuse sunt realizate de Georg Wilhelm Vestner. În colecţia numismatică a Muzeului Banatului se regăsesc şase piese ale acestui artist, ce se referă la cucerirea Timişoarei din 1716. Sunt expuse două copii galvanoplastice (din care una are aversul realizat de Peter Paul Werner) și o medalie originală, toate având acelaşi revers.
Iatagan bosniac
Iatagan capturat în timpul campaniei militare austro-ungare din vara lui 1878, campanie întreprinsă în vederea pacificării Bosniei.
La campania militară din Bosnia a luat parte şi Regimentul 61 Infanterie „Ritter von Frank” din Timişoara, militarii timişoreni capturând în timpul evenimentelor o serie de arme, steaguri etc. Multe dintre obiectele capturate în Bosnia au fost ulterior dăruite sau vândute Societăţii Muzeale de Istorie şi Arheologie din Timişoara, punându-se astfel bazele colecţiei de arme balcanice din patrimoniul muzeului.
Este şi cazul iataganului de faţă, piesa fiind capturată în anul 1878 la Travnik (Bosnia). Un an mai târziu, în 29 octombrie 1879, iataganul a fost donat muzeului de către Turcsányi Rudolf, notar în localitatea timişeană Clopodia.
În colecţia de arme a Muzeului Banatului din Timişoara există la ora actuală 30 de iatagane. O particularitate deosebită a colecţiei muzeului timişorean este cea legată de prezenţa în număr mare (17 piese din totalul de 30) a iataganelor crnosapci, având plăselele din corn şi lemn de culoare închisă.
În conformitate cu teoria susţinută de cercetătorii Muzeului Militar din Belgrad, iataganele crnosapci făceau parte din categoria armamentului de factură militară, fiind utilizate în conflictele armate. Această teorie vine în completarea informaţiilor de arhivă, conform cărora multe din piesele intrate în colecţia muzeului în perioada antebelică erau capturi de război în urma campaniei militare austro-ungare din vara lui 1878.
Simpozionul, așa cum a fost inițiat și promovat de arheologul și muzeograful Florin Medeleț, personalitate de excepție a vieții culturale și științifice bănățene, continuă prezentarea cerecetărilor arheologice care au avut loc în Banat și în regiunile geografice limitrofe.
De-a lungul timpului, această întâlnire s-a dovedit un bun prilej pentru schimbul de idei, date și informații între specialiști, constituindu-se în preliminariile regionale ale Sesiunii Anuale de Rapoarte arheologice.
La manifestare participă arheologi din muzeele din țară, Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca, Institutul de Arheologie al Academiei Române, Institutul Național de Antropologie „Francisc I. Reiner”, dar și cadre universitare și studenți ai Facultății de Istorie din cadrul Universității de Vest Timișoara și Universității Babeș – Bolyai Cluj.
Simpozionul marchează aniversarea a 110 ani de la primul zbor autopropulsat al lui Traian Vuia cu un aparat mai greu decât aerul, în 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris și se bucură de prezenţa gen. lt. (r) Dumitru Prunariu.
Manifestarea ştiinţifică este organizată în colaborare cu Universitatea de Vest Timișoara, Primăria comunei Traian Vuia şi Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii, filiala Timişoara, sub egida Consiliului Judeţean Timiş.
Ţiglă cu ştampila legiunii a IV-a Flavia Felix de la Berzobis
Un obiect arheologic de epocă romană: o ţiglă de acoperiş fragmentară cu ştampila LEG IIII FF care provine din săpăturile arheologice din castrul legiunii a IV-a Flavia Felix de la Berzovia (jud. Caraş-Severin). Ştampila acestei unităţi militare, emblematică pentru armata provinciei Dacia din timpul lui Traian, apare pe unele piese tegulare, în cărămidăriile romane existând această practică a ştampilării unor ţigle sau cărămizi.
Cercetările arheologice din anii 1998-2005 au scos la iveală o parte importantă din vestigiile comandamentului (principia), care reprezintă o clădire monumentală, cu dimensiunile de 63 x 90 m, aflată în centrul fortificaţiei de la Berzobis. Acest tip standard de construcţie, caracteristic arhitecturii militare din timpul Principatului, se aseamănă cu forul oraşelor, având în primul rând un rol administrativ şi religios. Clădirea comandamentului era gândită de către arhitecţii militari ca un ansamblu arhitectonic unitar în care curtea interioară era singurul spaţiu deschis. Pe cele patru laturi ale curţii erau dispuse portice, galerii cu încăperi, marea sală basilicală şi diverse birouri (officia). Toate acestea erau prevăzute cu acoperişuri ample din ţiglă. Fragmentele de ţigle găsite de arheologi sunt doar mici rămăşiţe din imensul material tegular din antichitate.
Începând cu anul 2016, ne propunem ca una din manifestările muzeale de tradiție ale Muzeului Banatului să devină „Exponatul lunii”, eveniment foarte popular deja la alte muzee importante din țară și de peste hotare.
Piesa care va deschide ciclul de evenimente muzeistice „Exponatul lunii” este un opaiț creștin de lut, în formă de pește, caracteristic secolului al IV-lea p.Chr.
Expoziția reprezintă un omagiu adus restauratorilor și conservatorilor care au salvat de-a lungul timpului zeci de mii de obiecte din patrimoniul cultural național.
Totodată, expoziția marchează 40 de ani de funcționare a Laboratorului Zonal de Restaurare din cadrul Muzeului Banatului, în cadrul mai larg al Sistemului Românesc de Conservare și Restaurare al patrimoniului cultural național.
Inițiativa acestui an aniversar al conservării și restaurării patrimoniului cultural național a aparținut Comitetului Național Român ICOM, comitet din care fac parte cele trei muzee timișorene: Muzeul Banatului Timișoara, Muzeul de Artă și Muzeul Satului Bănățean.
Sunt prezentate piese importante din colecțiile celor trei instituții menționate mai sus, obiecte restaurate și conservate de-a lungul existenței Laboratorului Zonal de Restaurare și anume: obiecte arheologice din toate epocile istorice, carte veche extrem de valoroasă, obiecte din lemn și metal descoperite în urma săpăturilor arheologice recente din centrul vechi al Timișoarei, obiecte din piatră, arme, obiecte etnografice, pictură etc.
