Muzeul Național al Banatului vă invită la vernisajul expoziției „Picnic în labirint”, un proiect de artă contemporană care reunește creațiile a peste cincizeci de artiști vizuali din România și din spațiul central-european. Curatoriată de Mălina Ionescu și Vioara Bara, cu text critic semnat de Mălina Ionescu, expoziția oferă o meditație colectivă asupra procesului artistic ca traseu simbolic între gândire și emoție, între formă și sens, între claritate și mister.

Titlul expoziției propune o metaforă cu dublă deschidere: picnicul, înțeles ca un moment de respiro, de apropiere și comuniune, este plasat într-un labirint, simbol al căutării, al rătăcirii fertile și al descoperirii de sine. Împreună, cele două imagini definesc spațiul mental și afectiv în care se naște arta – un spațiu al explorării, dar și al regăsirii.

Lucrările selectate trasează un parcurs vizual dens și nuanțat, în care fiecare artist propune o cheie personală de lectură a propriei interiorități. Expoziția devine astfel o hartă colectivă a tensiunilor contemporane, dar și o pledoarie pentru încetinire, reflecție și dialog. În spațiul expozițional, vizitatorul este invitat să parcurgă propriul labirint interior, să contemple și să se lase transformat de întâlnirea cu obiectul artistic.

Participă artiști consacrați și emergenți:

Corina Andor, Dorina Andrei Aldea, Marinela Asăvoaie, Petru Bara, Vioara Bara, Thomas Becket, Paul Blânda, Dates Câmpeanu, Liana Corb, Cristian Ciubotaru, Dan Daniel, Diana Maria David, Maria David, Erszebet Dobos, Călin Durgheu, Tiberiu Fekete, Tudor Francu, Dorel Găină, Gabriela Diana Bohnstedt Gavrilaș, Florina Iepure, Remus Ilisie, Adi Judea,

Imre Juhasz, Marta Jakobovits, Ioana Klein, Andrea Kozma, Terez Matza, Eugenia Mangra, Katalin Márton, Ieronim Moruț, Mihály Murányi, Nada Panait, Ovi Pascu, Blandina Palladi, Radu Pământ, Adi Peter, Claudia Peter, Simona Poinar, Ioan Augustin Pop, Anca Popescu, Vasilica Roman, Olivia Roșca, Aurel Roșu, Horea Sălăgean, Ovidiu Sălăgean, Marcel Szlezinger, Teofil Stiop, Noémi Jankó Szép, Doina Tătar, Mihaela Tătulescu, Radu Tîrnovean, Gheorghe Tîrla, László Ujvárossy, Gyöngy Kerekes Ujvárossy, Marius Vesa, Teodora Vlaicu.

Picnic în labirint explorează tensiunea fertilă dintre rigoare și intuiție, dintre geometrie și poezie, dintre spațiul exterior și cel interior. Expoziția oferă o experiență care depășește convenția estetică, transformând întâlnirea cu arta într-o formă de reflecție activă și necesară.

Vă așteptăm miercuri, 16 iulie, de la ora 17:00, în mansarda B2 a Bastionului Maria Theresia, pentru un eveniment care deschide porți către gândire vizuală, trăire estetică și dialog.

Expoziția este realizată în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Oradea și susținută de Consiliul Județean Timiș.

Ediția a VII-a | 11–13 iulie 2025 | Parcul Castelului Huniade, Timișoara

Muzeul Național al Banatului și Consiliul Județean Timiș vă invită, în perioada 11–13 iulie 2025, la cea de-a VII-a ediție a Festivalului Medieval al Castelului Huniade – un eveniment care aduce în mijlocul orașului Timișoara magia unei epoci de poveste: Evul Mediu.

Timp de trei zile, parcul din jurul Castelului Huniade va deveni scena unei călătorii captivante în trecutul îndepărtat. Cavaleri în armuri, domnițe cu rochii ample, meșteșugari iscusiți, trubaduri, falconeri și războinici din toate colțurile Europei vor reînvia atmosfera vibrantă a unui burg medieval.

Evenimentul propune un melanj rafinat între spectacol și reconstituire, între joc istoric și învățare prin uimire. Sub zidurile celui mai vechi edificiu din oraș, ne vom reîntâlni cu mituri cavalerești, ritualuri de curte, bătălii glorioase, dansuri medievale și muzică de epocă.

PROGRAM COMPLET

Vineri, 11 iulie – CĂLĂTORIA ÎN TIMP

Cea dintâi seară a Festivalului Medieval al Castelului Huniade este o invitație la visare și redescoperire. Imaginați-vă Castelul așa cum era cândva: tronând peste oraș, apărat de ziduri groase și ape, în sunet de arme și de cântec la curte.

• 20:00 – Parada participanților: cavaleri în zale, domnițe în brocart, mercenari, arcași, timurizi, varegi și soli papali – o adevărată cavalcadă prin secole.
  • 21:30 – PEREGRINII – Arcanum Musicae Mediaevalis: legende sonore cu tâlc și parfum de taină

Sâmbătă, 12 iulie – MARELE TURNIR AL CASTELULUI HUNIADE

Este ziua întrecerilor! Festivalul devine arenă de onoare și iscusință:

Scena:
• 10:30–12:30 – Probe de sunet
• 12:30 – Sayyid al-Zawahiffi, Stăpânul Șerpilor – spectacol interactiv cu reptile vii
• 13:00 – Fiare din Beci – Legende din oțel: prezentare interactivă de săbii și spade istorice originale
• 14:00 – Startul întrecerilor pentru public: concurs de ținute cu temă medievală, treasure hunt
• 15:00 – Apărători viteji ai Timișoarei – Asociația Losonczy István
• 20:00 – MARELE BANCHET AL COMITELUI – ospăț în cinstea cavalerilor, premierea câștigătorilor și spectacol de improvizație muzicală
• Turnirul Menestreilor – Peregrinii, Truverii și Doppelsänger, în duel sonor cu instrumente istorice

Arenele de Turnir:
• 14:00 – Întrecerea Oștenilor – Lupte pe puncte (Tap Fight)
• 16:00 – Turnirul Cavalerilor – Partea I: Culesul inelelor, Tăierea capetelor, Proba Turcului
• 16:40 – Proba de spadă și scut full contact (HMB Sword & Shield) – Echipa Națională a României
• 17:20 – Jocuri Nomade – Vulturii din Țara Călatei – întreceri de cavalerie ușoară
• 18:00 – Întrecerea Oștenilor – Buhurt (ciocniri full contact între echipe de luptători în armură)
• 19:00 – Turnirul Cavalerilor – Partea a II-a: Turnirul cu Lancea

Piața Castelului:
• 14:30 – Moment acustic Peregrinii
• 16:00 – Moment acustic Doppelsänger
• 16:40 – Truverii – cântece și farse
• 18:00 – Muzică stradală și jonglerii – Peregrinii și Deep6 Project

„Orda” – Satul Nomad:
• 12:00 – Küreș – întreceri de lupte tătărești
• 14:00 – Concurs de tir cu arcul istoric – Vulturii din Țara Călatei
• 16:00–17:45 – Kök Boru – joc de echipe călare, inspirat din Asia Centrală

Duminică, 13 iulie – LUMEA RĂZBOIULUI MEDIEVAL

Ultima zi este dedicată lumii confruntărilor militare ale Evului Mediu, din zona Bazinului Carpatic. De la ciocnirile cruciaților cu șarjele iuți ale arcașilor călare, la cumplitele baraje de artilerie din carele de război ale Evului Mediu târziu, vă invităm să urmăriți pe viu pagini ale istoriei noastre, încheind călătoria cu momentul simbolic al cuceririi Timișoarei de către Imperiul Otoman.

Scena:
• 12:00–14:20 – Antrenamentul final al Echipei Naționale a României – tehnici de luptă, dueluri și buhurt
• 14:20 – Bătălia participanților
• 14:30 – Vitejii apărători ai Timișoarei – partea a II-a – Asociația Losonczy István
• 15:00 – Salutul grupurilor participante și încheierea Festivalului

Piața Castelului:
• 12:30 – Peregrinii și Truverii – animație cu cântece și jonglerii
• 14:00 – Truverii – Atelier de dansuri medievale

„Orda” – Satul Nomad:
• 12:00 – Atelier de tir cu arcul istoric – Vulturii din Țara Călatei
• 13:00 – Hrafnabroethr – Lumea varegilor, între Orient și Occident: obiceiuri civile și războinice, comerțul cu sclavi

Participă:

Asociația Losonczy István, Compania Dragonului, Compania Ursului Brun, Deep6 Project, Doppelsänger, Erdélyi Szabad Karaván, Fiare din Beci, Golden Griffon Company, Hrafnabroethr, Peregrinii, Sayyid u-Zaawahiffi, Societas Falconis, Straja Cetății Mediaș, Teokratos, Teutonii Transilvaniei, Truverii, Vulturii din Țara Călatei.

Intrarea este liberă.
Organizatori: Muzeul Național al Banatului și Consiliul Județean Timiș

Vă așteptăm cu bucurie la un sfârșit de săptămână în care tradiția, curajul și arta revin în centrul orașului. Timp de trei zile, Timișoara devine cetate medievală: cu străzi animate, cavaleri și menestreli, arome vechi și ecouri de legendă. Veniți să scriem istoria împreună – cu zâmbete, uimire și aplauze.

Antefixele de acoperiș de la Berzobis (Berzovia, jud. Caraș-Severin) sunt produse ale cărămidăriei legiunii a IV-a Flavia Felix, alături de țigle, cărămizi și olane de acoperiș. Această mare unitate militară romană a staționat în Dacia o perioadă scurtă de timp, începând cu primul război dacic (101 p. Chr.) și terminând cu primii ani ai domniei lui Hadrian (118 sau 119). Legio IIII Flavia Felix și-a stabilit castrul permanent la Berzovia, probabil după al doilea război cu dacii (106). Cărămidăria legionară de la Berzobis a asigurat materialul tegular necesar pentru diversele clădiri din castru sau din canabae legionis.

Spre deosebire de țigle și cărămizi, antefixele romane se găsesc mult mai rar, pentru că numărul lor era foarte mic și în antichitate. Ele erau dispuse la streașina acoperișurilor, având aparent un rol decorativ. Se pare totuși că, din cele mai vechi timpuri, antefixele aveau o semnificație apotropaică, adică de apărare împotriva duhurilor rele. În săpăturile arheologice sistematice din Berzovia, inițiate în anii 1960 și reluate apoi cu ciclicitate, au fost găsite câteva antefixe din zona clădirii comandamentului, care o înfățișează pe Gorgona-Medusa. Din alte zone ale castrului, provin antefixe ce prezintă „masca tragică”.

Antefixul de față aparține ultimei categorii. A fost descoperit în campania de săpături arheologice din noiembrie 2023, desfășurate într-un perimetru din latus praetorii sinistrum. Cercetarea face parte dintr-un proiect de colaborare între Muzeul Național al Banatului (Timișoara) și Muzeul Banatului Montan (Reșița); săpătura din 2023 a fost organizată de MNB (arheolog Al. Flutur). În acea zonă, au funcționat într-o prima fază grajdurile de cai ale castrului. Piesa de lut ars a ajuns într-un strat de amenajare care a acoperit urmele construcției inițiale, demolată între timp. Antefixul a fost fixat cu două cuie de o grindă de la streașina acoperișului și probabil a fost dat jos sau a căzut o dată cu demolarea clădirii. O particularitate a acestui tip o reprezintă cele două găuri pentru cuie, care permit prinderea piesei de structura de lemn a streșinii. Găurile erau făcute în lutul moale, probabil după ce antefixele, în curs de uscare, erau scoase din matriță. După uscarea completă, piesele erau arse în cuptor, probabil împreună cu țigle sau olane de acoperiș.

Antefixul nostru este și o piesă artistică, masca tragică reprezentând un model care a fost utilizat în arhitectonică mai multe secole, din timpul civilizației grecești clasice până în epoca romană târzie.

Dimensiuni: lățime – 17,5 cm; înălțime – 19,3 cm; grosime maximă – 4,8 cm.

Antefixul a ajuns în laboratorul de restaurare în stare fragmentară, în urma unui șoc mecanic, prezentând pierderi de material și având depuneri aderente și neaderente. Restaurarea a constat în îndepărtarea depunerilor prin curățare uscată, asamblarea fragmentelor cu poliacetat vinil, completarea cu ipsos de modelaj, pe verso, a spațiilor lacunare dintre fragmente și integrare cromatică în ton mai deschis în raport cu originalul.

(stânga) Rochie de fetiță din mătase de culoare crem cu volanaș a fost realizată de doamna Wachter, din Palatul Băile Neptun, 1962, purtată de Ligia Jicman.

(dreapta) Rochie de adolescentă, din material satinat alb cu motive vegetale colorate, stil croi în A cu nasturi îmbrăcați în partea din față, realizată în România.

Ligia Letiția Jicman, maestră internațională de șah, a oferit în anul 2022 Muzeului Național al Banatului garderoba din anii `60-`80 cu textile și accesorii vestimentare (rochii, bluze, sacouri, compleuri), care au fost realizate în ateliere locale de croitorie și în fabrici de profil din România socialistă, ilustrând activitatea industriei ușoare românești în timpul regimului comunist.  Rochia de mireasă a Ligiei Jigman, realizată în atelierul de creație al Fabricii Modatim din Timișoara,  și costumul de mire al soțului Adrian Kalman Bach din anul 1989 sunt piese de rezistență în această donație.

Doamna Ligia Letiția Jicman, născută în 1956, de două ori campioană naţională a României, membră a lotului național de junioare și a celui de senioare în perioada 1975-2002, este câștigătoarea unor turnee internaționale de șah foarte importante. Doamna Jicman a scris mai multe cărți despre șah și despre istoria acestuia în Banat.

Donația cuprinde un număr de 47 cupe sportive din ceramică, sticlă și metale și două discuri de vinil Electrecord Șahul Păcii / The Chess of Peace, cu imnul  Campionatului Mondial de Șah pentru Copii Timișoara Romania // 24.07. – 7.08.1988 // muzica Ilie Stepan, versuri Marcel Tolcea., versiunea engleză Mircea Mihăieș. Numărul semnificativ de cupe sportive oferite ca donație ilustrează istoria acestui sport al minții în vestul României și totodată istoria Fabricii de Sticlă din Tomești în anii 1970-1990, prin realizarea unor comenzi de stat cu ocazia unor importante competiții județene, naționale și chiar mondiale.

Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, inaugurează, în data de 14 mai 2025, expoziția „Mănăstirea cisterciană de la Igriș (1179–1500), din perspectiva cercetărilor arheologice”. Amenajată în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia din Timișoara, aceasta poate fi vizitată de publicul larg începând cu data de 15 mai, în programul obișnuit al muzeului. În avanpremieră, în după-amiaza zilei de miercuri, 14 mai, de la ora 16:30, echipa de cercetare va susține un tur ghidat special pentru vizitatorii interesați de istoria sitului și de contextul științific al descoperirilor.

Expoziția reprezintă reluarea, într-o formă semnificativ îmbogățită, a unei inițiative expoziționale inaugurate în anul 2022. Aceasta reunește rezultatele a aproape un deceniu de cercetări arheologice sistematice desfășurate de către Muzeul Național al Banatului în colaborare cu Universitatea Catolică „Pázmány Péter” din Budapesta și Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din București.

Abația cisterciană de la Igriș, cunoscută în Evul Mediu sub denumirea Egres, a fost întemeiată în anul 1179 de regele Béla al III-lea al Ungariei. Situată pe teritoriul actualei localități Igriș, comuna Sânpetru Mare, județul Timiș, mănăstirea a jucat un rol de prim rang în rețeaua monastică din Regatul Maghiar. Importanța sa este confirmată și de statutul de necropolă regală, aici fiind înmormântați regele Andrei al II-lea (1205–1235) și regina Yolanda de Courtenay.

Înainte de începerea săpăturilor arheologice din anul 2016, cunoștințele despre abație erau limitate la câteva surse documentare, relativ laconice. Primele semnale concrete privind localizarea sitului au apărut în 2013, când prospecțiuni geofizice realizate de specialiștii muzeului, în parteneriat cu Universitatea Catolică din Budapesta, au oferit o imagine preliminară a complexului mănăstiresc. Ulterior, cercetările de teren au confirmat existența unor vestigii semnificative, permițând reconstituirea parțială a planului mănăstirii și descoperirea unor artefacte valoroase.

Materialul arheologic recuperat în timpul campaniilor este remarcabil atât prin varietate, cât și prin relevanța sa științifică. Expoziția include fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese sculptate care provin de la ancadramente de portaluri, chei de boltă, coloane și capiteluri. Vizitatorii vor putea admira de asemenea fragmente ale sarcofagelor regale, obiecte de cult, piese de ceramică smălțuită, unelte din fier, elemente de armament și echipamente militare. Din inventarul funerar fac parte obiecte din os, metal, bijuterii și accesorii vestimentare din bronz, argint sau aur, precum și monede datând din secolele XII–XVI. Expoziția evidențiază și o groapă aparținând probabil perioadei invaziei mongole din 1241, în care au fost descoperite resturi osteologice umane alături de fragmente ceramice și obiecte din metal, fragmente ale unei căni din cristal de stâncă, fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese de paviment din ceramică smălțuită.

Un element de maxim interes îl constituie descoperirile recente din anii 2022–2024, care au relevat vestigii ale corpurilor de clădire mănăstirești, dovedind existența unor sisteme de încălzire prin pardoseală și a unor rețele sofisticate de aducțiune și evacuare a apei. Acestea indică un nivel tehnologic avansat în arhitectura ecleziastică a epocii, comparabil cu cel întâlnit în alte mari centre ecleziastice cisterciene din Europa.

Dincolo de obiecte, expoziția reconstituie prin mijloace grafice și documentare momentele cheie din istoria mănăstirii: înmormântarea suveranilor, distrugerile provocate de invazia mongolă, adăpostirea coroanei regale și a trezoreriei în 1280, vizitele regelui Ladislau al IV-lea și transformarea treptată a mănăstirii în fortificație militară în secolul al XVI-lea. După părăsirea sa oficială de către călugării cistercieni în jurul anului 1500, complexul monastic a fost ocupat de trupele lui Ioan Zápolya și în cele din urmă distrus de otomani în 1551, intrând într-un con de umbră istorică până la demararea cercetărilor recente.

Expoziția a fost concepută de arheolog dr. Daniela Tănase, coordonator științific al proiectului, în colaborare cu Zsuzsanna Kopeczny și Ștefan Popa. Designul expozițional este semnat de arhitect Mihai Moldovan, grafica de Lucian Popovici, iar traducerea materialelor explicative de Valentin Cedică.

Publicul va putea vizita expoziția începând cu 15 mai 2025, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00–18:00, la Bastionul Maria Theresia din Timișoara, mansarda B1, intrarea fiind posibilă pe baza biletului de acces obișnuit. Pentru grupuri organizate și solicitări de tururi ghidate, muzeul pune la dispoziție datele de contact disponibile pe website-ul oficial. Prin această nouă prezentare, Muzeul Național al Banatului reafirmă importanța cercetării științifice în recuperarea memoriei istorice și aduce în atenția publicului larg o filă esențială din patrimoniul medieval al regiunii.

Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, se alătură și în acest an manifestărilor culturale din cadrul evenimentului european „Noaptea Muzeelor”.

Sub  genericul „Mai aproape de oameni într-o noapte de mai” publicul este invitat sâmbătă, 17 mai 2025, între orele 18:00 și 02:00, să participe la un maraton cultural care aduce împreună patrimoniul, istoria vie, artele vizuale, performance-ul istoric și muzica.

Vă invităm la o ediție spectaculoasă a Nopții Muzeelor, cu reconstituiri, muzică, ateliere, spade, reptile, mangiafuoco și povești din toate epocile.
Expoziții deschise publicului:
* Spațiile Oravitzan
* Mănăstirea Cisterciană de la Igriș (1179–1500)
* Femeia Belle Époque: Frumusețe și eleganță
* Muzeul Popa’s
* Istoria militară a Banatului
Program în curtea Bastionului Theresia:
17:00 – Deschiderea taberelor de reconstituire istorică și a atelierelor interactive
17:00–21:00 – Activități de tip „living museum” – arme, ținute medievale, antrenamente și jocuri, tir cu arcul, demonstrații și ateliere pentru toate vârstele
(Asociația Losonczy István, Hrafnabroethr – Frații Corbi, Asociația de Reconstituiri Istorice Timișoara, Sagittarii Getici)
18:00 – Spațiul Istoria Militară a Banatului – Prezentare interactivă: file din istoria Cetății Timișoara până în perioada interbelică
19:00 – Arena Bastionului – Raiduri și bătălii în „Ținuturile de Margine” – poveste istorică în stil „living museum”
20:00 – Sayid u-Zaawahifi – Stăpânul șerpilor: spectacol de reptile vii, storytelling și petting-zoo
20:45 – Arta barzilor călători – concert acustic cu muzică medievală
21:00 – Întoarcerea simbolică a schimbului de gardă. Salve de tun
21:15 – Fiare din Beci – Prezentare interactivă de spade și săbii istorice, dueluri demonstrative (Cosmin Pop)
22:00 – Rondul de Noapte – Spectacol de teatru pirotehnic și muzică live cu Deep6 Project & Peregrinii
Pe tot parcursul serii, vor avea loc și următoarele ateliere și activități speciale:
* Tabăra mercenarilor – arme și ținute Landsknecht
* Atelier de tir cu arcul tradițional – pentru copii și adulți
* Atelier de cizelare – lucrul cu dalta și ciocanul
* Atelier de prelucrare a bijuteriilor – metal, formă și meșteșug
* Expoziție de haine de zale și arme dacice
* Atelier de pictură medievală și modelare a lutului
* Atelier de fierărie tradițională – unelte și tehnici de odinioară
* Sosirea negustorului de arme – dueluri, storytelling și participare live
* Muzică istorică live, jonglerii, mangiafuoco – ca în vechile festivități
Cu participarea trupelor: Asociația Losonczy István • Hrafnabroethr – Frații Corbi • Asociația de Reconstituiri Istorice Timișoara • Sagittarii Getici • Sayid u-Zaawahifi • Fiare din Beci • Deep6 Project • Peregrinii
Vino cu prietenii, cu familia sau cu cineva care iubește poveștile bine spuse. Istoria te așteaptă.
#mnab #noapteamuzeelor2025 #noapteamuzeelortimisoara

În momentul venirii turcilor otomani în Peninsula Balcanică, meşteşugurile din acest spaţiu erau, ca şi în secolele precedente, strâns legate de centrele comerciale şi de zonele miniere. Nevoile militare i-au determinat pe otomani să sprijine în Balcani apariţia şi dezvoltarea meşteşugurilor legate de producţia de arme.

Meşteşugul armelor de foc portative pe bază de cremene s-a dezvoltat în Balcani sub influenţa turcilor otomani. Armurierii veniţi din Orient odată cu trupele otomane făceau parte din categoria ienicerilor, aceştia fiind şi cei care i-au învăţat pe meşteşugarii locali secretul făuririi armelor. În Balcani, la armele de foc cu cremene s-a folosit în cele mai multe cazuri mecanismul cu arc de armare exterior, aşa-numitul mecanism spaniol, miquelet sau turcesc, denumit astfel în contextul în care era utilizat la marea majoritate a armelor orientale. În aceeaşi perioadă, în Occident era mai întrebuinţat mecanismul cu arc de armare interior (aflat în interiorul mecanismului), aşa-numitul mecanism francez, perfecţionat de armurierii francezi în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Mecanismul de tip francez a fost folosit în Balcani îndeosebi în secolele XVIII-XIX la pistoalele de tipul kubura.

În popor, pistolul era deseori numit şi kubura (cobur). Kubura cu cremene avea mânerul curbat în jos, cu un bulb metalic masiv şi cu mecanism de dare a focului de tip francez, cu arcul cocoşului în interior. Aceste tipuri de arme poartă de regulă numele locului de fabricaţie. Cea mai răspândită kubura în spaţiul balcanic este kubura pećanka (Peć, astăzi în Kosovo). Kubur este un cuvânt turcesc, utilizat pe scară largă în Balcani, în general cu sensul de pistol de cavalerie. Pistolul de cobur era purtat într-un toc numit kuburluk. Termenul de kubur a fost preluat de turci din mediul elen, grecescul koumpoura însemnând pistol. Numele de kubura a devenit ulterior sinonim pentru toate pistoalele mari de modă veche şi chiar dacă este dificil de stabilit data la care a început producţia acestui tip de pistol în Balcani, se consideră că apariţia pistolului kubura trebuie legată de secolul al XVIII-lea. Acest tip de pistol a fost utilizat până târziu în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind amintit şi în perioada războiul ruso-turc din anii 1877-1878.

Pistolul (kubura) cu cremene de tipul Foča. O versiune a pistolului prizrenac (Prizren, astăzi în Kosovo) era produsă la Foča (nord-estul Herţegovinei). Pistoalele din Foča erau acoperite cu tablă din argint, decorată cu arabescuri gravate, iar mânerul acestora era învelit cu sârmă subţire împletită din argint. Tot la Foča a fost realizată o variantă proprie a pistolului de tipul kubura pećanka. Exemplarele din Foča au avut parte de un decor mai bogat, fiind placate cu tablă din argint. Întregul mâner era placat cu tablă de argint gravată, iar gâtul mânerului era învelit în sârmă împletită din argint.

Atelier: vest-balcanic / Foča (Herțegovina, Imperiul otoman).

Datare: mijlocul/a doua jumătate a sec. al XIX-lea.

Lungimea ţevii: 27 cm.

Lungime totală: 44,5 cm.

Calibru: 16 mm.

Colecţia de arme a Muzeului Național al Banatului din Timişoara, număr de inventar istorie 3099.

Vizualizați modelul 3D aici:

https://sketchfab.com/…/disc-remetea-mare…

Realizat de colegii noștri din echipa Secției Arheologie:

dr. Andrei Georgescu, dr. Adriana Sărășan și dr. Cristian Ardelean

Muzeul Național al Banatului are plăcerea de a anunța lansarea volumului Stone Age without Stones. The Early Neolithic Site of Bucova Pusta IV in Northwestern Banat (Romania), semnat de R. Krauß și D. Ciobotaru. Evenimentul va avea loc pe 20 martie 2025, ora 17:00, în Sala de Pedagogie Muzeală a Bastionului Maria Theresia.

Această lucrare remarcabilă aduce în atenția specialiștilor și publicului larg rezultatele unei campanii de cercetare arheologică desfășurate între 2010 și 2015 în situl neolitic timpuriu de la Bucova Pusta IV, situat pe teritoriul agricol al orașului Sânnicolau Mare, în nord-vestul Banatului. Volumul reflectă o colaborare internațională de amploare, reunind contribuțiile a douăzeci și nouă de specialiști din arheologie și domenii conexe, provenind din opt țări: Germania, România, Belgia, Italia, Austria, Ungaria, Bulgaria și Serbia.

Cartea explorează cronologia și dinamica locuirii acestui sit, oferind o perspectivă interdisciplinară asupra comunităților preistorice care au trăit aici. De la prima așezare neolitică timpurie până la refolosirea sa în diferite epoci istorice, Bucova Pusta IV prezintă un tablou complex al trecutului. După abandonarea sa inițială la începutul mileniului III î.Hr., locul a devenit o necropolă monumentală, cu o movilă funerară impresionantă. În perioada tranziției de la epoca bronzului la cea a fierului, a fost din nou locuit, iar în Evul Mediu a servit drept cimitir pentru o populație nomadă ecvestră.

Un aspect unic al acestui sit este lipsa pietrei naturale în regiune, ceea ce a influențat în mod semnificativ cultura materială a comunităților preistorice. Această particularitate explică titlul volumului, Epoca pietrei fără piatră, și subliniază strategiile ingenioase ale locuitorilor de a-și procura și adapta resursele disponibile pentru uneltele și construcțiile lor.

Seria de cărți „Arheologie în Banat”

Volumul lansat face parte din seria de publicații Arheologie în Banat, destinată monografiilor arheologice și studiilor interdisciplinare asupra preistoriei și istoriei timpurii din Bazinul Carpatic. Această serie de prestigiu oferă un cadru academic de referință pentru prezentarea descoperirilor arheologice din Banat, o regiune istorică ce a fost modelată de-a lungul mileniilor de influențe culturale diverse și de interacțiuni între comunități umane din diferite epoci.

Vor lua cuvântul: dr. Adina Boroneanț (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”), Gheorghe Nacov (Uniunea Bulgară din Banat), Dan Ciobotaru (muzeograf Muzeul Național al Banatului), dr. Raiko Krauß (Universitatea din Tübingen).

Această lansare de carte reprezintă o oportunitate deosebită de a descoperi o pagină fascinantă din trecutul regiunii noastre și de a explora rezultatele unor cercetări arheologice de anvergură internațională. Publicul este invitat să participe la acest eveniment special, unde istoria prinde glas prin mărturii științifice și interpretări captivante.

Muzeul Național al Banatului, Sala Pedagogie Muzeală 20 martie 2025, ora 17:00