Artele plastice au păşit în Capitala Culturală Europeană (CCE) prin vernisajul unei expoziţii impresionante dedicate Luminii, intitulate “75 ani Silviu Oravitzan – Lumină în Lumină”, care cuprinde peste o sută de lucrări realizate pe parcursul mai multor decenii de către artist şi care poate fi vizitată în Corpul Bastion al Muzeului Naţional al Banatului.

“Lucrările sunt cu totul excepţionale, Oravitzan este universal prin arta sa. Foloseşte culori special create, un albastru ultramarin care reprezintă Deitatea; nu este doar crucea şi Deus. Maestrul ne-a creat aici o lume dincolo de Europa, o universalitate recunoscută, apreciată şi acceptată de toate religiile. I-a cucerit şi pe musulmani. Crucea creştină pe albastrul creat de Oravitzan şi pe care-l întâlnim şi la cultul musulman se îmbrăţişează perfect în creaţia artistului. Este o expoziţie impresionantă, care reprezintă adevăratul semnal al debutului de Capitală Culturală Europeană al Timişoarei, pentru că stă exact sub semnul luminii folosite ca simbol şi pentru CCE (‘Luminează oraşul prin tine însuţi!’, n.r.)“, a declarat Paul Dan, şeful Laboratorului Regional de Restaurare Conservare al Muzeului Naţional al Banatului.

Cruci modelate prin jocul luminilor, împletituri în fir de aur ce creează simbolul hristic asemeni unei coloane a infinitului, de pe care sângele mântuitor nu se transformă în întunecatul teluric, ci în explozie de lumină, braţe de cruce care asemeni unor coroane de lumină poartă numele prietenilor artistului, boabele de grâu dintre crucile create de artist sau steaua lui David care se înfrăţeşte cu crucea şi cu simbolurile creştine “reprezintă Vechiul şi Noul Testament”, după cum remarca mitropolitul Ioan al Banatului.

“Toate aceste lucrări au fost făurite cu migală la umbra luminii lui Dumnezeu, la care a stat, a dăltuit şi a pictat Silviu Oravitzan, care ne face o sfântă chemare, în această catedrală a luminii: Îndrăzniţi, lumina nu doare! Veţi vedea în această galerie cum picăturile de sânge ale Mântuitorului se transformă în lumină, pentru că pe cruce a fost răstignită lumina. În lucrarea “Ploaie de lumină”, Creatorul i-a arătat lui Oravitzan că poate ploua şi cu lumină. Iar într-un alt spaţiu, artistul a creat “Cămaşa lui Hristos”, care a gândit în mod impresionant să-l îmbrace pe Hristos în lumină. Dacă Hristos ar veni la mine să-mi ceară o cămaşă, l-aş aduce la Oravitzan. Şi veţi mai găsi aici o emblemă pe care se află steaua lui David şi peste ea elementul scriptic al lui Hristos. Acelui simbol eu i-aş fi dat numele “Biblia”, pentru că reprezintă Vechiul şi Noul Testament”, a mărturisit mitropolitul Banatului.

Maestrul Silviu Oravitzan îşi iubeşte întreaga operă la fel de mult şi nu are lucrări preferate, pentru că fiecare dintre ele a însemnat iubire, pasiune, sacrificiu.

“Mi-e foarte greu să aleg, toate îmi sunt dragi. Unele dintr-o perioadă a creaţiei corespund unei stări de spirit, pe altele le-am făcut cu bucurie, altele cu chin. Un artist atunci începe să lucreze, când lumina lucrează în el şi devine un bun conducător între unu şi multiplu, între lumina cea dintâi şi multiplul ei, care suntem noi, între lux (lumină, n.r.) — lume. Am simţit şi oboseală, dar aici este o rubotelie, în sensul ieremiţilor din poveştile patristice care aveau permanent un lucru al mâinilor, o ţesere care te goleşte, îţi revii, te linişteşte, te ordonează să ai o pace interioară care te ajută. Voi continua să lucrez până la 100 de ani”, a mărturisit maestrul Silviu Oravitzan.

Odată cu expoziţia “Lumină în Lumină” a avut loc şi lansarea volumului cu acelaşi titlu,dedicat artistului Silviu Oravitzan de către academicianul Basarab Nicolaescu.

Text si foto: Agerpres

Timișoara anului 2016 aniversează 300 de ani de la eliberarea ei de sub stăpânirea otomană.

Importanţa istoriei oraşului nostru şi mai ales spiritul locuitorilor lui au determinat, firesc, ca acest moment istoric să fie marcat şi printr-o expoziție aniversară de anvergură, Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european, la care sunt așteptați atât timișorenii cât și oaspeții care doresc să ne cunoască urbea și istoria ei.

Expoziția dedicată celor 300 de ani prezintă aspecte ale prezenței otomane în orașul de pe Bega, asediul cetății turcești de către armata habsburgică condusă de Eugeniu de Savoya, ne dezvăluie primele decenii ale administrației austriece, introducându-ne în atmosfera vieții spirituale multiconfesionale și culturale a Timișoarei acelor vremuri. Toate acestea formează împreună, ca un armonios tot unitar, imaginea de ansamblu a unui oraș aflat în plină ascensiune europeană. Dincolo de dificultățile inerente oricărui început, Timișoara își stabilește propria traiectorie prin istorie, caracterizată printr-o accentuată tendință identitară locală, rezultată din melange-ul multicolor al conștiințelor europene care o formează.

Măsurile adoptate de administrația austriacă au impus urbei o direcție de dezvoltare occidentală prin sistematizarea orașului, construirea fortificațiilor, refacerea tramei stradale şi transformarea râului Bega într-o cale navigabilă.

Istoria, arhitectura, dar mai ales structura populației Timișoarei au beneficiat de transformări majore. Austriecii au favorizat încă din primii ani formarea unei mixturi de naționalități, care şi-au pus amprenta asupra orașului printr-o notă culturală distinctă, un veritabil spirit de toleranță, multilingvism şi multiculturalitate. Astfel s-a format la Timișoara o comunitate multietnică alcătuită din români, sârbi, evrei, germani, maghiari, bulgari, italieni, cehi, spanioli ex toto orbe austriaca.

La organizarea acestei expoziții aniversare realizată de Muzeul Național al Banatului și Episcopia Romano-Catolică de Timișoara au contribuit: Consiliul Județean Timiș, Primăria Municipiului Timișoara, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara, Mitropolia Banatului, Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale ale României, Biblioteca Județeană Timiș Sorin Titel, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj, TVR Timișoara, Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, Asociația Generală a Șvabilor Bănățeni, Uniunea Sârbilor din România, Asociația de Ajutorare a Șvabilor Bănățeni și Comunitatea Evreilor din Timișoara. Expoziția a beneficiat și de consilierea de specialitate a d-nei dr. Rodica Vârtaciu, a d-lui arhitect Mihai Botescu și a d-lui Stevan Bugarski.

Expoziția poate fi admirată până în 10 decembrie la Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, str. Augustin Pacha, nr. 4.

History Hackers revine în Timișoara cu cea de-a doua ediție, Misterele Greciei Antice
Expoziția continuă astfel periplul cronologic prin istoria civilizațiilor antice, marcând o altă perioadă importantă a istoriei universale.

De la butaforii reprezentând Calul Troian, Acropolele, Labirintul Minoic, cariatide, atlanți sau teatre grecești, până la ateliere de scriere sau experimente științifice – totul vă așteptă pentru a învăța o lecție de istorie în cadrul celei mai plăcute activități din copilărie: joaca.

Plăcuță de marmură cu reprezentarea în relief a zeului Iuppiter (divinitatea supremă a Romei antice) alături de zeița Diana (una din divinitățile protectoare ale Daciei).

Piesa, foarte interesantă, nu atât prin starea ei fragmentară în care s-a păstrat, cât prin ineditul iconografic pe care ni-l dezvăluie, este o realizare artistică de bună calitate estetică a atelierului din Colonia Sarmizegetusa, o apariție extrem de rară în arheologia clasică, cu puține analogii la nivelul întregului Imperiu Roman.

Postura în care pozează personajul masculin, cât și gesturile și atributele sale nu lasă loc de îndoială că avem de a face cu zeul suprem Iuppiter, stăpânul panteonului religios roman și reprezentant oficial al statului roman în plan spiritual.

Fragmentul de basorelief votiv, un ex voto al unui credincios cetățean roman foarte probabil, a fost descoperit acum mai bine de 40 de ani la Tibiscum – Jupa, de către profesorul M. Moga și este una din piesele reprezentative pentru viața religioasă a centrului militar și urban de la Tibiscum, loc în care se cunoaște că a existat și un templu dedicat triadei capitoline (Iuppiter, Iunona și Minerva).

Conferinţă ştiinţifică susţinută de reputatul specialist în epigrafie latină clasică, profesor universitar emerit al Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan Piso având ca subiect prezentarea unui altar votiv unic descoperit la Germisara, dedicat nimfelor, protectoare a apelor termale din zonă.

Muzeul Național al Banatului invită publicul larg să-și petreacă noaptea în expozițiile din mansarde, să se lase încântat de demonstrația de arme, uimit de scena de re-enactment medieval și răsfățat de muzica barzilor Peregrinii.

Dacă ești pasionat de vânătoare sau pur și simplu curios, Muzeul Național al Banatului te invită să admiri trofee cinegetice autohtone, specifice zonei Banatului, trofee de vânat african, arme de vânătoare, dar şi tablouri şi decorațiuni specifice reunite în cadrul celei de-a V-a ediții a expoziției  EXPOVENATORIA.

Medalia eliberării orașului Timișoara

Muzeul Banatului prezintă o parte din medalistica cuceririi Banatului Timişoarei, la 12 octombrie 1716, când turcii capitulează în fața armatei Imperiului Romano-German, condusă de prinţul Eugenio de Savoya.

Instituţia noastră deţine 11 astfel de medalii, adevărate opere de artă barocă, creaţii ale unor vestiţi gravori: Daniel Warou (Suedia 1674? – Kremnitz, 23.11.1729), Martin Brunner (Nürnberg, 28.02.1659 – Nürnberg, 09.11.1725), Georg Wilhelm Vestner (Schweinfurt, 01.09.1677 – Nürnberg, 24.11.1740), Peter Paul Werner (Nürnberg, 1689 – Nürnberg, 1771), Benedikt Richter (Stockholm, 1670 – Viena, 18.04.1735), Christian Wermuth (Altenburg, 16.12.1661 – Gotha, 03.12.1739), Johann Georg Junker (elev al lui Christian Wermuth între 1708-1716), unul dintre membrii familiei Roettiers (probabil Georges Roettiers).

Medaliile expuse sunt realizate de Georg Wilhelm Vestner. În colecţia numismatică a Muzeului Banatului se regăsesc şase piese ale acestui artist, ce se referă la cucerirea Timişoarei din 1716. Sunt expuse două copii galvanoplastice (din care una are aversul realizat de Peter Paul Werner) și o medalie originală, toate având acelaşi revers.

Iatagan bosniac

Iatagan capturat în timpul campaniei militare austro-ungare din vara lui 1878, campanie întreprinsă în vederea pacificării Bosniei.

La campania militară din Bosnia a luat parte şi Regimentul 61 Infanterie „Ritter von Frank” din Timişoara, militarii timişoreni capturând în timpul evenimentelor o serie de arme, steaguri etc. Multe dintre obiectele capturate în Bosnia au fost ulterior dăruite sau vândute Societăţii Muzeale de Istorie şi Arheologie din Timişoara, punându-se astfel bazele colecţiei de arme balcanice din patrimoniul muzeului.

Este şi cazul iataganului de faţă, piesa fiind capturată în anul 1878 la Travnik (Bosnia). Un an mai târziu, în 29 octombrie 1879, iataganul a fost donat muzeului de către Turcsányi Rudolf, notar în localitatea timişeană Clopodia.

În colecţia de arme a Muzeului Banatului din Timişoara există la ora actuală 30 de iatagane. O particularitate deosebită a colecţiei muzeului timişorean este cea legată de prezenţa în număr mare (17 piese din totalul de 30) a iataganelor crnosapci, având plăselele din corn şi lemn de culoare închisă.

În conformitate cu teoria susţinută de cercetătorii Muzeului Militar din Belgrad, iataganele crnosapci făceau parte din categoria armamentului de factură militară, fiind utilizate în conflictele armate. Această teorie vine în completarea informaţiilor de arhivă, conform cărora multe din piesele intrate în colecţia muzeului în perioada antebelică erau capturi de război în urma campaniei militare austro-ungare din vara lui 1878.

Simpozionul, așa cum a fost inițiat și promovat de arheologul și muzeograful Florin Medeleț, personalitate de excepție a vieții culturale și științifice bănățene, continuă prezentarea cerecetărilor arheologice care au avut loc în Banat și în regiunile geografice limitrofe.

De-a lungul timpului, această întâlnire s-a dovedit un bun prilej pentru schimbul de idei, date și informații între specialiști, constituindu-se în preliminariile regionale ale Sesiunii Anuale de Rapoarte arheologice.

La manifestare participă arheologi din muzeele din țară, Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca, Institutul de Arheologie al Academiei Române, Institutul Național de Antropologie „Francisc I. Reiner”, dar și cadre universitare și studenți ai Facultății de Istorie din cadrul Universității de Vest Timișoara și Universității Babeș – Bolyai Cluj.