Ghiocul panteră (Cypraea pantherina) din mormântul sarmatic de la Gelu (Timiș)

La fel ca alte specii de Kauri, datorită aspectului de porțelan, ghiocul panteră a fost folosit din timpuri vechi. A fost găsit de arheologi în piramidele egiptene, în ruinele antice de la Pompei, în necropole din Spania, Franța și nu numai. În primele culturi europene, oamenii au folosit aceste cochilii ca ornamente și ca simboluri religioase. Pe teritoriul actual al României, au fost descoperite frecvent în mormintele sarmaților, un popor migrator de origine iraniană, aflat pe teritoriul țării noastre în secolele I-V p.Chr.

Ghiocul își găsește și în prezent întrebuințare, în România fiind utilizat ca instrument magic pentru aflarea viitorului de către așa zisele ghicitoare, care cunosc tainele interpretării sunetelor amplificate de aceste cochilii. Ghiocul panteră, este o specie de gastropod marin al cărui areal biogeografic este limitat la Marea Roșie, de la Golful Aqaba și Golful Suez în N până la Golful Aden în S, dar în prezent poate fi găsit și în estul Mediteranei datorită construcției canalului Suez. Este o specie de dimensiuni medii, cu lungimea minimă de 3.7 cm și maximă de 11.8 cm, atingând în medie valori de 5.7 – 6.5 cm. Face parte din familia Cypraeidae, ale cărei specii sunt cunoscute cu numele general de Kauri (eng. Cowrie).

În județul Timiș, un caz descoperit în anul 1972 de renumitul arheolog bănățean Florin Medeleț, este cel de la Gelu, unde în mormântul unei femei sarmate (sfârșitul secolului III – jumătatea secolului IV p.Chr.) a fost depusă o cochilie de ghioc panteră. Cochilia a fost folosită cel mai probabil ca pandantiv, fiind descoperită alături de 96 de mărgele din chihlimbar, carneol, calcar, sticlă, os și lut. Exemplarul recuperat din mormânt are o formă oval-piriformă, globuloasă pe partea dorsală, iar pe partea ventrală cu o deschidere îngustă și zimțată tipică cochiliilor Kauri. Suprafața sa este predominant aspră și erodată, păstrându-și luciul caracteristic doar în regiunea dorsală a extremității posterioare. Cochilia are dimensiuni puțin peste medie, prezentând 7.47 cm lungime și 4.3 cm lățime.

Bibliografie: Georgescu, A., Bălărie, A. 2017. The story of a sarmatian grave rescued by Florin Medeleț at Gelu (Variaș comm., Timiș County). SCIVA, tomul 68, nr. 1–4, București, p. 119–137.

Text, foto, design: Ionela Slejiuc

Cochilii Kauri din perioada otomană

Melcii kauri (Familia Cypraeidae), sunt un grup de moluște marine format din aproximativ 2000 de specii, ale căror cochilii au fost considerate prețioase încă din cele mai vechi timpuri, datorită aspectului lor de porțelan. Au fost utilizate ca podoabe, accesorii vestimentare, amulete și chiar monede.

Deși acești melci nu trăiesc în apele Mării Negre, în cadrul cercetărilor arheologice desfășurate pe teritoriul actual al României au fost descoperite artefacte din cochilii kauri, precum șiragurile de mărgele din mormintele sciților (secolele VI-V î.Hr.), în descoperirile dacice, în mormintele sarmaților, în mormintele din secolele X-XI și nu numai. Dintre speciile de kauri, cochiliile melcilor Monetaria moneta (Linnaeus, 1758) și Monetaria annulus (Linnaeus, 1758) au devenit foarte populare în întreaga lume, fiind utilizate atât în trecut, cât și în prezent ca amulete și talismane, fiind un simbol pentru noroc, sănătate și fertilitate.

Totodată, pe lângă valoarea estetică și atributele magice, aceste două specii și-au găsit utilitatea ca valută și au circulat pe glob în mai multe locuri decât oricare monedă din istoria banilor, fiind utilizate predominant în Asia, Africa și Oceania, dar și în America de Nord și în unele locuri din Europa. Aceste moluște, sunt specii native din apele calde ale Oceanului Indian și Pacific, dar cochiliile lor s-au răspândit treptat în afara acestui teritoriu, devenind un mijloc de plată utilizat pentru o perioadă de aproximativ 4000 de ani. Rezultatele cercetărilor arheologice ne arată că au fost folosite din secolul al XXIV-lea î.Hr., până în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Totuși, există indicii că ar fi fost folosite ca monede și mai devreme de această perioadă, dar contextul este dificil de separat de utilizarea lor în scopuri ornamentale și ritualice. Cochilii kauri aparținând acestor două specii au fost descoperite și în Timișoara, în cadrul cercetării arheologice preventive, desfășurată în anul 2014 în Piața Unirii, de către o echipă de arheologi a Muzeului Național al Banatului. Cochiliile descoperite datează din perioada otomană (secolul al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea) și sunt de dimensiuni mici (lungimea variază între 1.5 cm și 2.1 cm), lungimea minimă menționată în literatură fiind de 1 cm, iar cea maximă de 4.4 cm. Acestea prezintă urme de prelucrare, fiind secționate apical (este îndepărtată partea superioară), precum și urme de uzură, aspecte ce indică utilizarea lor ca mărgele sau pandantive.

Cochiliile prezentate în imagini fac parte din descoperirea amintită mai sus, cu mențiunea că dispunerea acestora în șirag s-a realizat pentru a ilustra un posibil mod de utilizare, fără a reprezenta contextul în care au fost descoperite.

Bibliografie selectivă

Hogendorn, J., Johnson, M. 2003. The shell money of the slave trade. Vol. 49. Cambridge University Press, 230 pp.
Iconomu, C. 2006. Un mormânt de la sfârşitul primei epoci a fierului de la Pocreaca-Iaşi. Arheologia Moldovei, XXIX, 57 – 65.
Teodoru V.V. 1998. Contribuții la cunoașterea civilizației geto-dacice în zona est-carpatică în lumina cercetărilor arheologice. Arheologia Moldovei, XXI, 29-41.
Dragotă, A. 2014. Podoabe şi accesorii vestimentare din Banat, Crişana şi Transilvania (secolele X–XI). Editura Mega, Cluj- Napoca, 261 pp.

Aur Nativ

Pe teritoriul României se află unele dintre cele mai bogate zăcăminte aurifere din Europa, care au fost exploatate încă din preistorie și care se grupează în trei zone principale: Munții Metaliferi (Munții Apuseni), zona Baia Mare și zona centrală a Carpaților Meridionali (Valea Pianului, Valea lui Stan). Primele două zone au fost exploatate în trecut și bogația zăcământului permite o reluare a exploatării, în timp ce în zona Carpaților Meridionali zăcămintele sunt fie epuizate, fie exploatarea lor necesită costuri foarte ridicate. A fost estimat că, de-a lungul timpului, din zona Baia Mare, de unde provin și două dintre rocile expuse, au fost extrase cca. 125 t de aur, deși este posibil ca această cantitate să fi fost chiar mai mare. În cazul artefactelor aflate în muzee, pentru determinarea zonei de proveniență a metalelor din componența lor, se pot folosi diverse metode de analiză nedistructive. Folosind metoda de analiză elementară XRF (Fluorescență de raze X), în cadrul IFIN-HH (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei, Măgurele) au fost analizate artefacte care au fost confecționate din aliaje ce conțin aur provenind din colecțiile mai multor muzee din România, datând din perioada Neolitică și a Epocii Bronzului. În acest fel au putut fi identificate concentrațiile de aur, argint și cupru, precum și prezența unor elemente chimice (staniu, stibiu, telur) care sunt caracteristice aurului aluvionar și de filon din Transilvania.

Daniela Cristea, Studiul aurului din România în vederea stabilirii provenienţei obiectelor arheologice din patrimoniul cultural naţional, teză de doctorat, 2012

Cele trei roci expuse, au fost achiziționate de către Muzeul Național al Banatului în anul 1957 și fac parte din Colecția de Minerale – Paleontologie a Secției Științele Naturii.
1. Aur nativ colectat în zona Baia Mare, număr inventar: 2120
2. Aur nativ colectat în zona Baia Mare, număr inventar: 1160
3. Aur nativ colectat în zona Zlatna, număr inventar: 1162a

În cadrul colecției de pistoale și revolvere a Muzeului Național al Banatului, colecție care numără la ora actuală aproape o sută de piese, se păstrează și trei arme decorative de factură
turcească.

Realizate în prima jumătate a sec. al XX-lea în Anatolia, cele trei piese fac parte din larga categorie a obiectelor suvenir, fiind comercializate cu precădere turiștilor occidentali care vizitau Turcia în anii ’20-’50 ai secolului trecut.

Din lotul celor trei ”arme cu cremene” se distinge așa-numita pușcă de genunchi sau knee-gun, piesă cu un design aparte, mai puțin cunoscută și foarte rar utilizată în spațiul românesc. Armele de genunchi au fost utilizate cu precădere în arealul Anatoliei, în sec. XVIII-XIX, făcând parte din echipamentul călăreților. Spre deosebire de pistolul de cavalerie sau pistolul de cobur, arma de genunchi se evidenția prin forma sa specifică (un pistol prevăzut cu pat de pușcă și cu țeavă puternic evazată la gură, de tip tromblon), dar mai ales prin tehnica de folosire: în momentul tragerii, patul armei era sprijinit pe genunchiul călărețului, de unde și numele de armă de genunchi.

Asemenea arme erau utilizate și în Peninsula Balcanică, în perioada stăpânirii otomane, însă ponderea lor în cadrul armelor balcanice era relativ restrânsă. Piesa aflată în colecția instituției noastre este o imitație târzie de secol XX, pur decorativă, intrată în inventarul muzeului în anul 1977 în urma unui transfer de obiecte de la Administrația Financiară Timișoara.

În cursul istoriei, împodobirea corpului cu diverse obiecte a jucat un rol important în manifestarea identității umane, dovadă fiind numeroasele podoabe descoperite în cadrul cercetărilor arheologice, precum și continuarea acestei practici în prezent.

Bijuteriile sunt o formă universală de adorație. Podoabele facute din scoici, pietre și oase au supraviețuit încă din timpuri preistorice. Încă din acele timpuri, bijuteriile erau purtate ca o formă de protecție fata de pericolele vieții sau pentru a marca un statut social. Podoabele purtate reflectau ierarhia și statutul social. Culoarea bijuteriilor și puterea lor protectivă conta deosebit de mult. Unele aveau mesaje secrete sau incripții magice, despre care se credea ca îi va proteja pe proprietari.

Materialele folosite la realizarea podoabelor sunt diverse, de la pietre, ceramică, oase și dinți de animale sau chiar de om, până la chihlimbar sau cochilii de moluște actuale sau fosile.

Un exemplu de podoabe realizate din cochilii de moluște îl reprezintă colierele înregistrate în colecțiile Secției de Arheologie. Acestea au fost descoperite la Kiszombor, localitate aflată în Ungaria, lângă granița cu România, fiind încadrate cronologic în Epoca Neoliticului (8000 – 5000 î.e.n.), nefiind menționate alte informații privind contextul istoric.

Ansamblul expus este reprezentat de două șiraguri compuse din cochiliile a patru specii de moluște marine, materialul provenind dintr-un depozit fosilifer. În lipsa contextului arheologic, asamblarea pieselor în cele două coliere a fost determinată doar de prezența celor două scoici prelucrate ca pandantiv, iar ordinea dispunerii pieselor de tip mărgele s-a realizat în funcție de potrivirea dimensiunilor.

În premieră pentru Timișoara, Muzeul Național al Banatului va expune o serie de portrete nobiliare, piese de mobilier, textile și accesorii vestimentare aparținând mai multor familii cu tradiție ale orașului. Acestea au fost achiziționate în ultimii doi ani de instituția noastră cu sprijinul Consiliului Județean Timiș sau reprezintă donații, iar acum fac parte din expoziția „Tezaurul Muzeului Național al Banatului. Timișoara: ipostaze ale devenirii unei metropole europene. Cultură și societate”. Vernisajul are loc miercuri, 18 decembrie 2019, la ora 12, în mansarda B1 a Bastionului Theresia.

Expoziția organizată de Muzeul Național al Banatului este o incursiune captivantă în istoria culturală și socială a Timișoarei moderne, ilustrată prin intermediul valoroaselor exponate deținute de instituția timișoreană, din colecțiile Secției de Istorie și ale Compartimentului de Arte Vizuale. Pe lângă obiectele expuse în premieră, expoziția mai conține și piese care n-au mai fost expuse de mai bine de zece ani, din momentul închiderii expozițiilor permanente ale muzeului din Castelul Huniade.

Sutele de obiecte aparțin perioadei dintre sfârșitul sec. al XVIII-lea și primele decenii ale sec. al XX-lea. Expoziția ilustrează aspecte legate de dezvoltarea societății și culturii timișorene, de la momentul istoric al emiterii Diplomei de oraș liber regesc în anul 1781 și până la intensa activitate culturală și socială de pe malurile Begăi din anii interbelici. Printre obiectele de tezaur național care vor putea fi admirate în cadrul expoziției se numără velocipedul tipul penny-farthing patentat în anul 1883, procesul-verbal al adunării de constituire a Societății de Istorie și Arheologie (25 iulie 1872), album dedicat primarului Telbisz Károly cuprinzând fotografiile funcționarilor Primăriei Timișoara (1885) dar și medalii și diplome.

„Tezaurul Muzeului Național al Banatului. Timișoara: ipostaze ale devenirii unei metropole europene. Cultură și societate” poate să fie admirată de marele public între 19 decembrie 2019 și 29 februarie 2020. Elevii, studenții și pensionarii beneficiază de acces gratuit, iar pentru adulți biletul de intrare este 5 lei. Programul de vizitare este de marți până duminică, între orele 10 și 18.

Vă așteptăm!

Lampa din argint expusă în luna decembrie la Muzeul Național al Banatului a fost realizată la începutul secolului XX într-un atelier din Sankt Petersburg.

Acest obiect de artă decorativă ilustrează interesul aristocrației și marii burghezii din Sankt Petersburg pentru fast și decor, elementele vegetale (inflorescențe de salcâm și cireșe) aparținând limbajului decorativ tipic începutului de secol XX și stilului Art Nouveau. Lampa are ca piesă centrală o cochilie mare de melc marin (Turbo marmoratus Linnaeus, 1758), puternic lustruită pentru a se îndepărta stratul extern, astfel încât să fie vizibil stratul sidefat (datorat lamelelor de aragonit), care îi conferă un aspect distins. Dimensiunile cochiliei se încadrează în categoria medie pe care o poate atinge specia, având 14.8 cm înălțime și 14.6 cm lățime, în mod general aceasta atingând în jur de 15 – 18 cm în înălțime, dar dimensiunile pot varia de la mai puțin de 10 cm la peste 25 cm.

Datorită stratului gros de aragonit, această specie de melc a fost importantă mult timp din punct de vedere comercial, fiind o resursă apreciată în Europa și țările asiatice (Japonia, China și Coreea) în prelucrarea diverselor obiecte decorative, atât cochilia completă, cât și secțiuni din cochilie pentru nasturi, bijuterii, ornamente și materiale pentru piese de mobilier.

Melcul marin Turbo marmoratus trăiește în zonele tropicale de recif, de pe coasta est-africană până în vestul Oceanului Pacific, unde poate fi găsit între Filipine, Okinawa și nordul Australiei, Fiji reprezentând extremitatea estică a arealului.
Constituind o piesă excepțională de artă decorativă, lampa din argint cu melc prezintă certe valențe artistice în cheie Art Nouveau.

Muzeul Național al Banatului și Consiliul Județean Timiș, cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale – 1 Decembrie” vă invită în perioada 1-3 decembrie 2019 să vizitați expoziția „Instaurarea Administrației Românești în Banat. Județul Timiș-Torontal și Caraș-Severin” la Secția Arte Plastice a Bibliotecii Județene Timiș din cadrul Bastionului Maria Theresia în intervalul orar 10:00 – 18:00.

Expoziția surprinde, în imagini sugestive, evenimentele care s-au derulat în spațiul bănățean începând cu sfârșitul primei mari conflagrații mondiale: intrarea în disoluție a structurilor militare și administrative ale monarhiei dualiste; constituirea și activitatea consiliilor și gărzilor naționale; constituirea Sfatului Poporului; prezența militară sârbă și franceză; disputa româno-sârbă pentru apartenența zonei în cadrul Conferinței de Pace de la Paris; contribuția românilor bănățeni la organizarea și desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia. Cea mai mare parte a expoziției este dedicată procesului de instaurare a administrației românești în spațiul bănățean revenit României după Conferința de Pace de la Paris, fiind prezentate fotografii și documente, multe dintre ele inedite, din colecțiile muzeale și arhivistice menționate mai sus.

De asemenea, expoziția oferă informații interesante despre reformele guvernului român în anii imediat următori constituirii statului național unitar: legiferarea votului universal, reforma agrară din 1921 și adoptarea Constituției din 1923. Proiectul expozițional este realizat de Muzeul Național al Banatului în colaborare cu Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, Muzeul Banatului Montan Reșița, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, Mitropolia Banatului, Episcopia Ortodoxă a Caransebeșului, Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, Serviciul Județean Caraș-Severin al Arhivelor Naționale și Serviciul Județean Mehedinți al Arhivelor Naționale.

Un număr de 112 de lucrări semnate de Corneliu Baba – desene, eboșe, schițe, studii – unele expuse o singură dată la Muzeul Național de Artă a României, altele deloc, au ajuns la Timișoara și vor contura una din cele mai complexe expoziții privind opera marelui artist național.

Publicul e invitat astfel să descopere „fața din umbră” a pictorului, arată curatorul, expoziția înfățișând un Baba retras în liniștea atelierului său, în intimitatea creației.

Muzeul Național al Banatului invită publicul vineri, 15 noiembrie 2019, la o expoziție în premieră, avându-l ca protagonist pe pictorul Corneliu Baba. Vernisajul va avea loc în mansarda B2 a Bastionului Maria Theresia, începând cu ora 18,00. Vor lua cuvântul: Maria Albani, legatarul testamentar al pictorului și curatorul expoziției, profesorul Marcel Tolcea și criticul de artă Pavel Șușară – care va prezenta opera grafică a lui Corneliu Baba.

„Parcurgând însemnările din jurnalul său, îl regăsim pe Corneliu Baba din ce în ce mai retras în liniștea atelierului din strada Pangratti, în fața șevaletului sau a caietului de atelier, frământat de îndoieli și bântuit câteodată de sentimentul neîmplinirii a ceea ce și-a dorit mereu să facă – pictură, și numai pictură”, arată organizatorii.

Cu ocazia expoziției va fi prezentat și primul volum din jurnalul Confesiuni. Acesta urmărește firul evocărilor și mențiunilor la preocupările artistice ale pictorului într-o perioadă care corespunde primelor decenii ale regimului comunist din România. Deși artistul începe să scrie aceste mărturii în 1944, referirile acoperă și amintiri din copilăria sa.

Expoziția este realizată cu sprijinul Consiliului Județean Timiș și va putea fi vizitată până în 31 ianuarie 2020.

Istoria Timișoarei relatată prin tehnologii de ultimă generație
Patrimoniul sub reflectoare Timișoara / Spotlight Heritage Timișoara

Timișoara, 6 noiembrie 2019 — Vineri, 8 octombrie, ora 18:00 are loc vernisajul expoziției și prezentarea proiectului Spotlight Heritage Timișoara / Patrimoniul sub reflectoare Timișoara. Evenimentul de deschidere se desfășoară în mansarda Muzeului Național al Banatului, Str. Martin Luther nr. 4, corp B, în spațiul dedicat expozițiilor temporare. Expoziția va putea fi vizitată până în 31 ianuarie 2020.

Spotlight Heritage Timișoara / Patrimoniul sub reflectoare Timișoara este un proiect cultural conceput și implementat de Universitatea Politehnica Timișoara, prin Centrul ID/IFR și e-Learning și Centrul Multimedia, în parteneriat cu Muzeul Național al Banatului și Asociația Timișoara 2021- Capitală Europeană a Culturii. În 2019 proiectul prezintă Cartierul Iosefin şi Valeria dr. Pintea – un roman în expoziție, o expoziție stradală în cartierul Iosefin și o aplicație mobilă de realitate augumentată, împreună cu o pagină de web.

Patrimoniul sub reflectoare Timișoara spune multiplele povești ale orașului prin intermediul tehnologiilor digitale, povești ale patrimoniului cultural și istoric, ale dezvoltării tehnice, ale comunităților și vecinătăților, împletite cu poveștile personale ale locuitorilor de ieri și de azi.

Proiectul invită publicul într-o lume complexă în care istoria și poveștile de altădată ale Timișoarei sunt reactualizate prin intermediul tehnologiilor digitale – pagină web și aplicație mobilă cu realitate augmentată – și al expoziției, sub titlul „Timișoara și alegoria simțurilor”. Proiectul urmărește construirea de straturi multiple de memorii personale și date din istoria cartierelor, comunităților, etniilor și locuitorilor.

În 2019, sub reflector este cartierul Iosefin, iar tema este Auzul. Componenta digitală a proiectului este accesibilă online la adresa https://spotlight-timisoara.eu/ și prin aplicațiile mobile care pot fi descărcate din magazinele Android și Apple, căutând „Spotlight Timișoara” sau scanând codul QR alăturat acestui comunicat. Toate componentele digitale actuale au fost dezvoltate de cadre didactice ale Centrului Multimedia și ale Centrului ID/IFR și e-Learning, studenți ai anului IV Tehnologii multimedia și anul I Master Tehnologii Multimedia, de la Universitatea Politehnica Timișoara, împreună cu Cobalt Sign Timișoara, Design MMD și Fundația Politehnica. Proiectul face parte din seria de activități dedicate aniversării primului veac de învățământ universitar la Timișoara, Politehnica 100.

Aplicațiile mobile prezintă punctele emblematice ale cartierului Iosefin, îmbunătățite cu ajutorul realității augmentate. Utilizatorii au astfel posibilitatea de a vedea fotografii actuale și de arhivă ale edificiilor, fotografii 360 grade din interiorul și exteriorul clădirilor. De asemenea, vizitatorii se vor putea informa despre istoricul edificiilor, amintirile Valeriei Pintea despre clădirile respective, poveștile diferitelor comunități etnice și vor putea adăuga propria lor poveste sau amintire despre locul respectiv. Funcția de realitate augmentată va putea fi folosită atunci când utilizatorii se află în fața clădirii respective: după scanare vor vedea fațada veche suprapusă peste cea actuală, dar și prin localizare atunci când se află în Timișoara. Toate aplicațiile digitale sunt realízate sub licență liberă de tip Creative Commons, de utilizare liberă a acestor informații și date.

Proiectul este unul inedit pentru Timișoara și România, reunind lumea reală cu lumea digitală, îmbinând istoria și patrimoniul cu poveștile de viață.

Proiectul prezintă Palatul Lloyd, Muzeul Național al Banatului și 16 locuri emblematice ale cartierului Iosefin: Palatul Apelor, Palatul Cazinoului de Sud, Biserica Ortodoxă în Piața Mocioni, Iosefin Residence – prima locuință a Valeriei Pintea (Piața Al. Mocioni nr. 8), a doua locuință a Valeriei Pintea (str. E. Gojdu nr. 2), Palatul Hochstrasser, Biserica Romano-catolică și complexul Notre Dame, Piața agro-alimentară Iosefin, Fabrica de ciocolată Kandia, cazarma de pompieri Iosefin, Sinagoga din Iosefin, Gara de Nord din Timișoara, Podul de Fier din Iosefin, Moara Elisabeta din Iosefin, Cofetăria Julius Arendt, Turnul de apă din Iosefin – care sunt readuse la viață prin istorii personale, cum ar fi cele ale Valeriei Dr. Pintea, 1893 – 1984.

Aplicația mobilă și de realitate augmentată va fi accesibilă pe o masă interactivă și pe tablete în cadrul expoziției de la Muzeul Național al Banatului și la Muzeul Tehnic al Universității Politehnica Timișoara. În fine, în cartierul Iosefin se găsește expoziția stradală prin panouri stradale cu povești personale care au legătură cu cele 16 locuri.

————————————————————————————————

Patrimoniul sub reflectoare Timișoara / Spotlight Heritage Timisoara este produs de Universitatea Politehnica Timișoara și Muzeul Național al Banatului în parteneriat cu Asociația Timișoara 2021 Capitală Europeană a Culturii, proiect cultural co-finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Județean Timiș.

Universitatea Politehnica Timișoara sărbătorește în 2020 primul veac de învățământ universitar la Timișoara, înființată la 11 noiembrie 1920 prin Decret Regal. Universitatea Politehnica Timişoara, universitate de cercetare avansată şi educaţie, este astăzi una dintre şcolile româneşti cu tradiţie, recunoscută în plan naţional şi internaţional, atât prin activitatea generaţiilor de cadre didactice, cât şi prin activitatea de excepţie a unor academicieni prestigioşi. Cele 10 facultăţi ale universităţii asigură programe de studii pentru aproximativ 13500 studenţi. În cadrul celor 25 departamente îşi desfăşoară activitatea peste 800 cadre didactice, iar personalul administrativ şi auxiliar numără în jur de 1000 persoane.

Centrul de Cercetare în Multimedia, înființat în 1996 are o experiență vastă în cercetare-dezvoltare și programe educaționale în tehnologii multimedia, web, mobile, realitate augmentată și virtuală, cu peste 30 proiecte internaționale.

Centrul de ID/IFR și e-Learning, înființat în 1998 organizează și desfășoară de programe de studiu în regim de învăţământ la distanţă și online la nivel universitar și post-universitar; se implică activ în cercetare și dezvoltare în domeniul eLearning, MOOC (Massive Open Online Courses), OER (Open Educational Resources), studenți digitali, tehnologii avansate web pentru educație, online learning și mobile learning, campusuri virtuale, competențe digitale și antreprenoriat. CeL a inițiat și derulat peste 25 de proiecte EU, naționale și internaționale în educația digitală.

Muzeul Național al Banatului are sediul într-o clădire declarată monument istoric – Castelul Huniade. Sediul temporar al Muzeului Național al Banatului pentru organizarea de expoziții temporare și evenimente culturale este bastionul Theresia, din strada Martin Luther nr. 4.

Asociația Timișoara 2021 Capitală Europeană a Culturii, fondată în anul 2011 cu scopul de pregătire a dosarului de candidatură a orașului pentru obținerea titlului de Capitală Europeană a Culturii. În urma câștigării competiției Timișoara a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021, iar pregătirea programului cultural pentru anul 2021, planificarea evenimentelor, asigurarea coordonării şi punerii în practică a măsurilor necesare pentru derularea acestora, precum şi strângerea de fonduri necesare organizării, promovării şi realizării programului devin scopul principal al Asociației. Ulterior anului 2021, Asociaţia va avea ca scop sprijinirea şi dezvoltarea de proiecte culturale în folosul comunităţii, în ideea sustenabilităţii.

Informații despre eveniment sunt disponibile și pe:
Pagina web: https://spotlight-timisoara.eu/
Facebook: https://www.facebook.com/SpotlightHeritageTimisoara/
Twitter: @spotlight_TM21