„Fenomenul Timișoara. 1965 – 1989.”

Muzeul Național al Banatului cu sprijinul Consiliului Județean Timiș organizează o expoziție-tribut primului oraș liber de comunism din România. „Fenomenul Timișoara. 1965 – 1989.” este un eveniment despre orașul formațiilor beat, rock și jazz, despre teatrele studențești și de amatori, cenaclurile literare, avangarda artelor plastice (1.1.1., Sigma 1), cinecluburi, discoteci, PM 6 și Tim Rock festival, Radio Europa Liberă, influența occidentului, modă, literatura interzisă, aspecte care au generat o rezistență la îndoctrinare prin cultură alternativă.

„Fenomenul Timișoara. 1965 – 1989.” aduce o colecție de peste 200 de fotografii, afișe vechi, unele semnate de artiști, viniluri, casete audio, benzi, magnetofon, radiocasetofon și pick-up vintage, reviste. Toate pot fi văzute timp de două săptămâni în mansarda B2 a Bastionului Maria Theresia.

Vernisajul „Fenomenul Timișoara. 1965 – 1989.” va fi marți, 13 septembrie, la ora 19.00, în mansarda B2 a Bastionului Theresia. În deschiderea vernisajului va susține un scurt moment artistic formația rock Fără Filtru.

#mnab #muzeulnationalalbanatului #expozitiitimisoara #fenomenultimisoara

Muzeul Național al Banatului împreună cu Consiliul Județean Timiș organizează cea de-a IV-a ediție a Festivalului Medieval al Castelului Huniade. Armuri lucitoare, cai, tabere de război, spade, topoare, tunuri și puști, oșteni de rând și floarea cavalerilor, bucătari pricepuți, frumoase domnițe și meșteri vestiți, menestreli și comedianți, precupeți și nobili de seamă: puteți vedea toate acestea în perioada 22 – 24 iulie, în parcul Castelului Huniade din centrul Timișoarei, readuse la viață de către numeroase grupuri de reconstituire istorică partenere, din România și din străinătate.

Expoziția „150 de ani de la întemeierea Muzeului Național al Banatului” este una cronologică și conține peste 150 de obiecte de patrimoniu, de o valoare inestimabilă, multe dintre ele vor putea fi văzute de public pentru prima dată. Evenimentul ilustrează activitatea tuturor secțiilor Muzeului Național al Banatului, de la înființarea instituției în anul 1872 până în prezent.

„Îndrăgostiți de amintiri” este o expoziție realizată în urma concursului organizat de Muzeul Național al Banatului, competiție cu același nume. Este formată din 40 de fotografii care ilustrează dragostea, așa cum este ea văzută de participanții la concurs.

„O privire spre viitor – 100 de ani de la nașterea lui Pier Paolo Pasolini” este o expoziție de fotografie ce va cuprinde și proiecții de film, precum și videoclipuri inedite din viața lui.

Clanga clanga (Pallas, 1811)

Clasa Aves, Ordin Falconiformes, Familie Accipitridae

„Acvila țipătoare mare este o specie caracteristică zonelor împădurite de altitudine joasă situate în apropierea zonelor umede. Lungimea corpului este de 59-69 cm și greutatea medie este cuprinsă între 1600-2500 g, femelele fiind mai mari (până la 3200 g). Anvergura aripilor este cuprinsă între 153-177 cm. Este o pasăre de dimensiuni mari, compactă, cu penaj brun închis, a cărei siluetă în zbor seamănă cu cea a acvilei țipătoare mici (Aquila pomarina).

Ştefan Popa Popa ’S este un important reprezentant al artei plastic contemporane. Pentru marele său talent, precizia şi viteza de lucru, a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale.

Muzeul Popa’S face parte din cadrul Compartimentului Arte –Vizuale, a Muzeului Naţional al Banatului şi se află în Bastionul Theresia (în curtea bastionului).

În muzeu pot fi văzute caricaturi, fotografii, scrisori, documente şi distincţii importante.

Expoziția deschisă la Bastionul Maria Theresia în perioada 5 iulie – 31 august 2022, expoziția stradală cu panourile informative din cele 18 locații emblematice ale cartierului Cetate, dar și aplicațiile online, mobile și de realitate augmentată și virtuală prin intermediul cărora publicul poate regăsi poveștile vechi și noi ale Timișoarei online și poate chiar „călători” în vechiul cartier Cetate, cu ajutorul realității virtuale.

Mărgele din chihlimbar, sticlă, carneol, calcar, ceramică și os, descoperite în mormântul sarmatic de la Gelu (jud. Timiș) 

Încă din perioada preistorică, împodobirea corpului cu diverse obiecte a reprezentat un rol important în manifestarea identității culturale, bijuteriile fiind purtate pentru a marca un anumit statut social sau ca amulete. Descoperirile arheologice au conturat o imagine a accesoriilor și rolului acestora nu foarte diferită de prezent. Principalele diferențe care se remarcă sunt accesibilitatea materialelor în contextul infrastructurii de astăzi, precum și semnificația simbolică accentuată în trecut, când puterea protectoare a amuletelor conta mai mult, unele având inscripții magice sau semnificații speciale manifestate prin forme, materiale și culori.  

În mormintele sarmatice sunt descoperite frecvent mărgele care se presupune că au fost cusute pe diferite articole vestimentare, reprezentând o tendință răspândită pe întreaga perioadă a existenței acestui popor migrator.

În anul 1972, a fost descoperit în comuna Gelu din județul Timiș, un mormânt sarmatic aparținând unei femei. Acesta a fost cercetat de arheologul bănățean Florin Medeleț, care a descoperit în inventarul funerar 96 de mărgele depuse în zona toracică a scheletului.

Mărgelele descoperite sunt de forme, culori și dimensiuni diferite, precum și confecționate din materiale diverse. Printre acestea se găsesc 31 mărgele din chihlimbar, dintre care una este tubulară iar restul sunt cilindrice. Cele 28 de mărgele din sticlă au forme variate (floare, cilindrică, paralelipipedică și biconică) și cromatică diferită (translucid, alb, albastru, verde, portocaliu sau ocru). Alte 20 de mărgele au fost confecționate din carneol, având formă de prismă de culoare roșu închis, iar 11 mărgele tubulare realizate din calcar și-au păstrat culoarea albă a materialului. Au fost descoperite și 4 mărgele paralelipipedice din ceramică de culoare cărămizie și o mărgea paralelipipedică din os de culoare gălbuie.

Dintre mărgelele descoperite, atenția arheologilor a fost atrasă în mod deosebit de prezența în număr mai mare a mărgelelor din chihlimbar, care de obicei au fost prezente într-un procent mai mic în depunerile funerare cercetate până în prezent. Acest tip de mărgele a apărut în bazinul carpatic începând cu secolul al II-lea până în secolul al V-lea, dar pe teritoriul actual al Banatului sunt întâlnite doar în perioada târzie a antichității (ultima treime a secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea). Mărgelele din chihlimbar sunt considerate a fi dovada comerțului dintre sarmați și comunitățile din zonele nordice.

Text, design: Ionela Slejiuc

Fotografie: Andrei Georgescu

Referință bibliografică: Georgescu, A., Bălărie, A. 2017. The story of a sarmatian grave rescued by Florin Medeleț at Gelu (Variaș comm., Timiș County). SCIVA, tomul 68, nr. 1–4, București, p. 119–137.

Fructieră cu figură feminină, în stil Szecesszió

Ceramică glazurată, fabrica Zsolnay din Pécs (Ungaria), seria 7280, înălțime 24 cm, Compartimentul de Arte Vizuale, achiziție din anul 2019

Realizată în primul deceniu al secolului al XX-lea de celebra fabrică Zsolnay din Pécs, această piesă  în stil Szecesszió (în lb. maghiară) / Jugendstil / Secession  (în lb. germană) / Art Nouveau (în lb. franceză) este un produs de lux realizat pentru un public cu interes pentru artele decorative în perioada La Belle Époque. 

Fabrica Zsolnay a fost înființată de Zsolnay Miklós (1800-1880) în sudul Ungariei în anul 1853 pentru producția unor piese de ceramică. Fiul acestuia, Zsolnay Vilmos (1828-1900), este implicat în activitatea companiei începând cu anul 1863, ducând o politică abilă pentru recunoașterea calității produselor Zsolnay la nivel mondial, prin prezentarea acestora la marile expoziții internaționale din Viena (1873) și Paris (1878), unde obține premii importante. În anul 1900 fiul lui Vilmos, Miklós, preia conducerea companiei și lansează producția de ceramică în repertoriul stilistic Art Nouveau, Zsolnay devenind în pragul Primului Război Mondial cea mai importantă companie în acest domeniu în partea de est a monarhiei austro-ungare.

Fructiera Zsolnay prezintă ca element central silueta elansată a figurii feminine redate în mișcare, faldurile rochiei formând cele două talere ale fructierei cu configurația unor frunze de nufăr, elementele vegetale regăsindu-se în talia înaltă a rochiei vaporoase și în cununa care împodobește părul bogat al figurii Art Nouveau. 

Această piesă a intrat în patrimoniul Muzeului Național al Banatului prin achiziție din moștenirea unui medic colecționar din Timișoara, în proprietatea căruia piesa s-a aflat timp de decenii. Acest medic a achiziționat fructiera Zsolnay de pe piața de artă din Timișoara  după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când multe piese de artă decorativă erau oferite spre vânzare de fostele familii burgheze nevoite să vândă pentru supraviețuirea în Republica Populară Română.

Text: Marius Cornea

Foto: Milan Șepețan

Design: Ionela Slejiuc