Cu verde sunt trecute zilele în care muzeul este deschis, și cu roșu (ca să nu se supere) le-am trecute pe cele în care MNaB se face nevăzut – cu îngăduința dumneavoastră, desigur.

Dar până atunci, nu uitați de expozițiile pe care le puteți vizita în această perioadă:

Expoziția: „Memoria obiectelor și cultura urbană din vestul României” (Bastionul Maria Theresia, mansarda B2)

Expoziția: „ZEII TANGIBILI. Gemele și Cameele Antice între Utilitate și Estetică” (Bastionul Maria Theresia, mansarda B1)

Exponatul lunii decembrie: CASCĂ DE TIP ARMET CU VIZIERĂ MOBILĂ PENTRU ARMURA DE CAVALER – SEC. AL XV-LEA (Bastionul Maria Theresia, hol, et.1)

„Memoria obiectelor și cultura urbană din vestul României”

Incursiune în cultura urbană din vestul țării, din secolele XVIII-XX  – este propunerea pe care o face Muzeul Național al Banatului, acum, la final de an, vizitatorilor. Expoziția „Memoria obiectelor și cultura urbană din vestul României” este rezultatul colaborării dintre șapte muzee din vestul țării și un colecționar privat, care și-au pus la comun parte din resurse, reușind astfel să reproducă într-un spațiu ca mansarda Bastionului Theresia, aspecte din istoria vestului de țară.

Expoziția „Memoria obiectelor și cultura urbană din vestul României” înseamnă un număr important de bunuri culturale din secolele XVIII-XX. Acestea depun mărturie despre ritmul și dimensiunile culturii urbane din vestul României: sufrageria familiei nobiliare Mocioni de Foen cu obiecte din patrimoniul Complexului Muzeal Arad, cafenea în stil Secession din Lugoj, însemne ale statutului urban și secvențe ale industriei locale, colț de stradă cu magazine din Jimbolia, atelier de fotograf antebelic din Caransebeș, peisaj industrial din Reșița și un interior interbelic cu picturi ale artistului Tibor Bottlik, sala vedutelor timișorene cu fortificațiile și bastioanele orașului de pe Bega, ultima secvență expozițională fiind dedicată artistului Julius Podlipny și lumii sale cuprinzătoare din Timișoara interbelică: pictorii Alexandru Popp, Aurel Ciupe, Catul Bogdan, Eugen Gâscă, Ștefan Gomboșiu, Emil Lenhardt, Lucia Piso Ladea, Ștefan Szőnyi și muza Olga Szuits, sculptorii Romul Ladea, Ferdinand Gallas și Andrei Gal, scriitorul Virgil Birou.

Expoziția este rezultatul colaborării dintre Muzeul Național al Banatului, Complexul Muzeal Arad, Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, Muzeul Banatului Montan Reșița, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, Muzeul Presei Sever Bocu Jimbolia, Muzeul Stefan Jäger Jimbolia și Cristian-Oliviu Gaidoș, colecționar privat.

Vernisajul expoziției „Memoria obiectelor și cultura urbană din vestul României” este programat miercuri, 21 decembrie, în mansarda B2 a Bastionului Theresia, de la ora 18. Va putea fi vizitată până în 28 februarie 2023.

Evenimentul are loc cu sprijinul Consiliului Județean Timiș.

Simpozionul internațional „Repere Arheologice Bănățene. Trecut, prezent și viitor” debutează sâmbătă, 17 decembrie.

Aflată la ediția cu nr. XXXVI, manifestarea tradițională inițiată de regretatul Florin Medeleț reunește specialiști de marcă ai arheologiei din țară și nu numai.
Vor fi prezentate rezultatele cercetărilor arheologice sistematice și preventive, dar și ale analizelor interdisciplinare folosite în arheologie, având ca punct comun – Banatul românesc. Pe lângă arheologii muzeelor bănățene vor participa colegi din Deva, Arad, Drobeta-Turnu Severin, Cluj – Napoca, Satu Mare, dar și din Ungaria, Germania și Italia. Este un bun prilej de întâlnire al arheologilor bănățeni și nu doar, perpetuând tradiția acestui simpozion de a prezenta și discuta ultimele descoperiri, dar și rememorarea poveștilor din timpul vechilor săpături. Ediția din acest vine cu o noutate în modul de prezentare a lucrărilor, prin introducerea unei secțiuni de postere.
Comunicările vor avea loc începând cu ora 9:00, în sala de conferințe a hotelului Atlas.

Care este legătura între orașul Timișoara și Alfred von Domaszewski? Este în desfășurare un colocviu internațional care le va lămuri pe toate. Comunicarea „ . are loc în zilele de 14 – 17 decembrie 2022.

🏦Muzeul Național al Banatului vă invită astăzi, 8 decembrie, ora 18:00, în mansarda B2 a Bastionului Maria Theresia, la tradiționalul CONCERT DE COLINDE.
💁‍♀️Alături de Corul de Copii al Muzeului Național al Banatului ne vor fi alături mezzosoprana Gabriela Varvari, solist al Operei Naționale Române din Timișoara și Incanto Quartetto.
🆓Intrarea este liberă.

Exponatul lunii Decembrie

CASCĂ DE TIP ARMET CU VIZIERĂ MOBILĂ

PENTRU ARMURA DE CAVALER

(SEC. AL XV-LEA)

Coiful/casca apare destul de devreme printre elementele echipamentul militar, fiind conceput pentru protecţia capului. Încă din perioadele timpurii au apărut coifuri realizate din bronz, care au putut proteja eficient cea mai sensibilă parte a corpului uman. Coifurile au fost concepute de aşa natură, încât în partea inferioară erau prevăzute cu un element care proteja ceafa şi gâtul, iar în partea superioară, alte componente metalice protejau fruntea, pomeții şi urechile.

La coifurile grecilor antici apare uneori o întăritură decorativă de forma unei creste, care revine pe coifurile din sec. al XVIII-lea şi pe unele din sec. al XIX-lea. Coifurile legionarilor romani erau prevăzute în partea inferioară cu apărătoare pentru ceafă şi urechi, fiind similare cu acele coifuri de cavalerie din sec. al XVII-lea, cu terminația inferioară segmentată (Zischagge).

În perioada marilor migraţii, în primele secole ale erei noastre, apare un tip de coif realizat din patru sau şase elemente, de formă semisferică. Era realizat din făşii subţiri împletite, de fier, fiind prevăzut cu apărătoare pentru urechi.

Coiful de formă conică, cu apărătoare nazală, apare din nou la vikingi şi normanzi, în secolele IX, X şi XI. Acest tip de coif se dezvoltă în timp, ajungând în secolul al XIV-lea să aibă în partea inferioară o prelungire metalică pentru protecţia gâtului, iar în partea frontală va avea locaşuri traforate pentru ochi; altele au fost prevăzute cu elemente mobile pentru protecţia feţei, numite viziere.

În perioada cruciadelor, cavalerii europeni au purtat coifuri de formă neobişnuită, de tipul unui vas înalt şi închis, prevăzut cu fante extrem de subţiri pentru respirat şi văzut.

În evul mediu târziu, coifurile aveau forme dintre cele mai diverse, de forma unor pălării, vase ori de tip sferic. Coifurile sub formă de pălărie având o margine răsfrântă, mai lată sau mai îngustă, au apărut la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea ca elemente componente ale armurilor de cavaler, ori în echiparea infanteriei. Se poate spune că acest tip de coif este precursorul căştilor militare din perioada celor două războaie mondiale. Coifurile de tipul vaselor înalte se fixează pe umeri, acoperind şi protejând în totalitate capul. Pe laterale şi în partea inferioară exista o întăritură metalică, iar unele modele erau prevăzute cu vizieră.

Coifurile de tip sferic (căștile) apar în sec. al XV-lea şi al XVI-lea, fiind de regulă elemente componente ale armurilor.

În colecţia de arme a MNaB există la ora actuală 2 piese care pot fi încadrate în categoria căștilor pentru armură, ambele fiind inventariate în registrele Secţiei de Istorie. Casca desemnată a fi exponatului lunii Decembrie 2022 este de tipul ”Armet”, cu creastă, având o vizieră mobilă realizată dintr-o singură bucată, cu respirator cu găuri circulare şi eliptice dispuse radial. Tipologic vorbind, casca este un subansamblu al unei armuri de cavaler de tipul “Schott-Sonnenberg”, model utilizat în spațiul german în a doua jumătate a sec. al XV-lea și în primele decenii ale sec. al XVI-lea. Armura din colecția MNaB este o replică, fiind realizată cel mai probabil în sec. al XIX-lea pentru decorarea unor castele sau palate.

Armura a fost achiziționată în anul 1936, în timpul directoratului lui Ioachim Miloia, de la Francisc Sáfrán, în schimbul sumei de 4.500 lei, din bugetul municipalității orașului Timișoara.

Muzeul Național al Banatului, colecţia de arme, nr. inv. istorie 6025.

Text: dr Zoran Marcov

Muzeul Național al Banatului vă invită să vizionați, miercuri, 23 noiembrie, de la ora 18.00, în mansarda B1 a Bastionului Theresia, un documentar despre o locuinţă unicat în România: Legenda Casei H.

Proiecția va fi urmată de o dezbatere/discuție cu Radu Mihăilescu și Andrei Herczeg, moderată de Adriana Babeți.
„Legenda Casei H” prezintă unul dintre cele mai premiate proiecte arhitecturale din țara noastră. Documentarul face parte din seria „Timișoara. Harta secretă: oameni și locuri”, în care Adriana Babeți, alături de echipa formată din Cristian Văduva, Ovidiu Hrin, Alex Pascu, Silvia Hrin și Alex Condrache, explorează istoriile uitate, neștiute, dar impresionante, ale Timișoarei și îi aduce în atenția publicului pe unii dintre oamenii deosebiți ai locului.
Proiectul „Timișoara. Harta secretă: oameni și locuri” este unul comun al Casei de Cultură a Municipiului Timișoara și al Universității de Vest din Timișoara. Proiecția este realizată în contextul Beta 2022 – bienala timișoreană de arhitectură. Proiectul face parte din Programul Cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”, este finanțat de Primăria Municipiul Timișoara prin Casa de Cultură a Municipiului Timișoara și Centrul de Proiecte.

Muzeul Național al Banatului în colaborare cu Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara, Uniunea Sârbilor din România și Asociația pentru Cultură Bănățeană, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, organizează „185 de ani de cânt coral al sârbilor din Timișoara (1836-2021)”.

Expoziția este prima de acest fel organizată la Muzeul Național al Banatului din Timișoara. Aceasta reunește o colecție inedită de exponate aflate în patrimoniul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara, cât și al parohiilor sârbești din Timișoara, respectiv în colecții private. Obiectele expuse oferă o trecere în revistă a celei mai vechi forme de manifestare culturală organizată a sârbilor din Timișoara, care a debutat în anul 1836 și se desfășoară neîntrerupt de mai bine de 185 de ani. Prin aceasta, se evidențiază rolul sârbilor din Timișoara în peisajul multicultural și multietnic al Banatului.

Între exponate se evidențiază procesele verbale ale Comunității Ortodoxe din Cetate conținând decizia de a introduce „cântarea armonică” la Catedrala (Sârbă) în anul 1836, copia primei Liturghii pentru patru voci bărbătești din acea vreme, partituri de epocă în manuscris, Statutul Reuniunii de Cântări Sârbe (Srpska Pevačka Družina) din anul 1867, drapelul Reuniunii realizat în 1894, Insignele corului „Zora” din anul 1903, panouri aniversare, programe de concert, afișe, costume de cor, diplome, premii și distincții, portrete de personalități.

Expoziția este realizată în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara, Uniunea Sârbilor din România și Asociația pentru Cultură Bănățeană.

Autorii expoziției sunt Dejan Popov, vicepreședintele Uniunii Sârbilor din România și Zoran Markov, șeful secției de Istorie din cadrul Muzeului Național al Banatului.

Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 18 noiembrie, de la ora 19, în mansarda B2 a Bastionului Theresia și face parte din programul evenimentelor dedicate „Zilelor Culturii Sârbe”. Expoziția „185 de ani de cânt coral al sârbilor din Timișoara (1836-2021)” va fi deschisă în perioada 18 noiembrie – 18 decembrie 2022.