Biblia lui Luther este o carte veche străină tipărită în secolul al şaisprezecelea.
Prima ediţie a acestei lucrări a apărut în 1534, la Wittenberg, în tipografia lui Hans Luft şi este considerată ca fiind cea care a creat unitatea de limbă scrisă, comună tuturor germanilor. Luther a căutat formele lingvistice cele mai potrivite, pentru a fi pe înţelesul tuturor germanilor, contribuind şi la ilustrarea tipăriturii prin propunerea scenelor. Cartea este o capodoperă tipografică de 1830 de pagini cu 117 ilustrate în text din care se mai cunoaşte despre existenţa a cca. 30 de exemplare.
Obiectul restaurat face parte din a patra ediţie, executată de succesorul lui Hans Luft în 1572 şi este un coligat format din volumele Biblia, das ist die ganze Heslige Schrift Deudsch şi Prophten alle Deudsch. Coligatul cuprinde mai multe lucrări realizate separate, reunite într-o lucrare ulterioară de legătorie . Acesta este legat în piele maro, pe scoarţe din lemn, din care se păstrează doar scoarţa din spate, legătura fiind realizată pe patru binduri groase de cânepă, iar capital-bandul păstrat fragmentar este cusut cu aţă roşie şi albă pe pânză de in. Scoarţa are dimensiunile 38,8X24,4cm, iar filele 36,5X24,2cm, acestea fiind legate în caiete formate din trei file duble cusute cu aţă de in.
Cartea este tipărită cu cerneală de tipar neagră, cu ilustraţii în text reprezentând scene biblice şi pe tot parcursul textului are iniţiale împodobite cu ornamente florale, întâlnindu-se patru tipuri de caractere. Foaia de titlu a primului volum, Biblia, conţine un chenar, tipărit cu cerneală neagră, ilustrat cu scene biblice care încadrează titlul, tipărit cu cerneală roşie şi neagră, ornat cu motive florale (tipar roşu). Cel de-al doilea volum, Prophten alle Deudsch, prezintă pe foaia de titlu un chenar ilustrat care conţine paisprezece steme, în interiorul căruia este tipărit titlul cu cerneală roşie şi neagră. Alte ornamente tipografice se observă la începutul capitolelor, acestea fiind reprezentate de frontispicii cu scene biblice, iar la sfârşitul lor există vignete.
Parcursul cărţii prezintă note manuscris cu cerneală roşie, creion chimic, cerneală ferogalică, sublinieri în text, tipar migrat, numerotări greşite ale filelor şi file nenumerotate. Se pot observa, pe prima filă păstrată integral, două ştampile de apartenenţă cu cerneală solubilă.
Analizându-se starea de conservare a volumului , în urma studiului şi a testelor efectuate, s-a constatat că integritatea blocului cărţii este distrusă, acesta fiind desprins de cotor, unele file se păstrează fragmentar, altele lipsesc. Cotorul prezinta depozite semnificative de clei şi murdărie. Toate filele sunt îmbrunite, cu pH acid şi au aspect lânos, lipsind substanţa de coeziune, mai ales la colţuri şi snit. Prezintă de asemenea rosături de insect, mucegai, depozite de praf, murdărie, pete de ceară, pete maro, de apă (pH acid), de vin. Există în corpul cărţii şi file cu lipsuri în text, restaurări empirice, cu fisuri, pliuri, rupturi de jur-împrejur, colţuri şi margini rupte şi fisurate, găuri provocate de insecte.
Restaurarea obiectului a prezentat un grad ridicat de dificultate datorită multitudinii deteriorărilor și vechimii acesteia, astfel s-au efectuat intervenții complexe pentru a reda integritatea volumului. Procesul de restaurare s-a realizat în cadrul Laboratorului Zonal de Restaurare-Conservare din cadrul Muzeului Național al Banatului.
Prezentăm ca Exponatul lunii februarie una dintre cele mai frumoase decorații din colecţia de medalii și decoraţii a Muzeului Național al Banatului, având și o poveste fascinantă: un exemplar al Ordinului mexican imperial Maria de Guadalupe, ce datează din ultima perioadă de existenţă a acestui ordin (1865-1867), fiind vorba de varianta pentru civili. Este o piesă rară în colecţiile muzeale din România. Decorația, care i-a fost conferită preotului romano-catolic Augustin Weber în anul 1866 de către împăratul Maximilian al Mexicului, a intrat în colecția muzeului timișorean între 1912-1914, fiind lăsată de Weber prin testament muzeului timișorean.
El Orden Imperial de Nuestra Señora de Guadalupe
Ordinul, înfiinţat în 9 noiembrie 1821 cu titlul de Imperial Orden de Guadalupe de către primul împărat al Mexicului, Agustín de Iturbide, a avut mai multe perioade de existenţă. În timpul împăratului Maximilian, în 1865 ordinul a devenit El Orden Imperial de Nuestra Señora de Guadalupe, fiind acordat – pentru servicii deosebite aduse statului – în două variante, militară şi civilă. Însemnul ordinului în varianta militară avea pe revers inscripţia „Al patriotismo heroico”, în timp ce varianta civilă purta inscripţia „Al merito i virtudes”. Era împărţit în cinci clase: 1. „Gran Cruce” (Mare Cruce) – 30 buc.; 2. „Grande Oficial” (Mare Ofiţer) – 100 buc.; 3. „Comendador” (Comandor) – 200 buc.; 4. „Oficial” (Ofiţer) – 500 buc. şi 5. „Caballero” (Cavaler) – nelimitat. Ordinul a dispărut definitiv în 1867, după moartea împăratului Maximilian şi căderea celui de-al doilea Imperiu mexican.
Însemnul se prezintă sub forma unei cruci cu patru braţe puternic evazate, din argint aurit şi email verde, alb şi roşu, cruce ce suprapune o cunună formată dintr-o ramură de măslin în stg. şi una de palmier în dr., legată în partea inferioară. Între braţele crucii se află câte un mănunchi de cinci raze aurite, iar la capetele braţelor crucii sunt plasate opt sfere mici din argint aurit. Însemnul este surmontat de vulturul mexican imperial, încoronat, cu aripile desfăcute, ţinând şarpele în cioc.
În medalionul central oval de pe avers se află imaginea în relief din email colorat a S. Maria de Guadalupe, ocrotitoarea Mexicului (sărbătorită anual în 12 decembrie), pe fond de email alb, înconjurată circular de inscripţia în lb. spaniolă: RELIGION INDEPENDENCIA UNION (Religie Independență Unire) ٭, cu litere aurii pe fond de email verde. Pe medalionul central de pe revers se află inscripţia în lb. spaniolă, pe 4 rânduri, cu litere aurii pe fond de email alb: AL / MERITO / Y / VIRTUDES (Pentru merit și virtuți).
Însemnul, surmontat de vultur, este ataşat de panglică printr-un inel de prindere cu diametrul de 12,4 mm. Panglica originală, lată de 37 mm, este albastră cu câte o bandă lila de 6,5 mm pe fiecare margine şi are aplicată o rozetă cu dimensiunile de 26 x 28 mm, având aceleaşi culori ca şi panglica. Decorația se purta pe partea stângă a pieptului, după cum se poate observa din fotografia lui Augustin Weber.
Argint aurit şi email colorat; L – 60 mm (incluzând şi vulturul); l – 35,5 mm; panglică originală cu rozetă; MNaB, colecția Medalii, nr. inv. 1316; stare de conservare foarte bună.
Augustin Weber (Sânpetru German, 6 septembrie 1833 – Săcălaz, 1 februarie 1909)
Cel care avea să fie cunoscut de către contemporani drept „capelan al împăratului Maximilian I al Mexicului”, a studiat teologia la Timişoara (1853-1857), fiind hirotonit preot romano-catolic în 27 aprilie 1857. Între 1857-1860 a activat la Jimbolia, dar în 1860 a intrat ca și capelan militar în armata austriacă, iniţial în Regimentul nr. 43, deplasându-se odată cu acesta pe coasta Dalmaţiei, la Split, Dubrovnik, Kotor, Šibenik și Zadar, apoi în Regimentul nr. 29, staţionat la Veneţia şi la Padova.
În 1864 a fost numit de către Maximilian von Habsburg (1832-1867), fratele împăratului Franz Joseph I, capelan de front al Corpului austriac de voluntari pentru Mexic şi prezentat Papei Pius al IX-lea. După proclamarea lui Maximilian în 10 aprilie 1864 împărat al Mexicului, Augustin Weber a plecat împreună cu Corpul austriac de voluntari, trecând prin oraşele Veracruz, Orizaba, Cordoba, Puebla şi Mexico, fiind martor al istoriei efemere a celui de-al doilea Imperiu mexican, terminată tragic prin execuția lui Maximilian în 1867.
Întors în Europa în 1867, Weber a continuat să fie capelan militar timp de trei ani în Zagreb, Petrovaradin (Novi Sad), Linz şi Cracovia, iar în 1870 a revenit definitiv în Banat, fiind în următoarele decenii preot administrator la Sântana Nouă (1870-1871), apoi preot la Pişchia (1871-1882) și Săcălaz (1882-1909).
Membru al Societăţii Muzeale de Istorie şi Arheologie timp de 37 ani, de la înfiinţarea acesteia în 25 iulie 1872 până la sfârşitul vieţii (februarie 1909), Weber a făcut de-a lungul timpului câteva donaţii deosebite muzeului timişorean. Prima donaţie importantă a constat în obiecte aduse de el din Mexic, care, prezentate în adunarea generală anuală a Societăţii din 1 iunie 1881, au stârnit senzaţie: tocul de scris din argint al fostului secretar al împăratului Maximilian, pater Augustin Fischer, primit ca amintire de Weber de la acesta; trei monede mexicane mici din argint, din Puebla, transformate în mărturii de botez; o ţigară de foi „puros” uriaşă din anul 1866; alte două monede din argint. Cu diverse ocazii Weber a mai donat Muzeului din Timişoara monede, bancnote şi medalii din sec. al XIX-lea, precum şi monede medievale descoperite de el în zona Pişchiei.
În 19 iunie 1907, la comemorarea a 40 de ani de la moartea împăratului Maximilian, a oficiat un Requiem solemn în Biserica Capucinilor din Viena. Decorat cu Ordinul mexican imperial „Maria de Guadalupe” şi cu decorația franceză a expediţiei din Mexic (1862-1863), a fost totodată membru al Academiei “Quiritum” din Roma.
S-a stins din viaţă la Săcălaz, la 76 de ani, după o lungă suferinţă, în urma unei pneumonii. A fost înmormântat în 4 februarie 1909 la Săcălaz, în prezenţa a numeroşi oameni care l-au cunoscut şi respectat.
Bibliografie
Nicoleta Toma-Demian, Augustin Weber (1833-1909), în Analele Banatului, S.N., Arheologie-Istorie, XVIII, 2010, pp. 227-240.
David A. Olvera Ayes, 100 Condecoraciones Militares Mexicanas. Heroismo y honor, México, 2017, pp. 284-286.
Anton Peter Petri, Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums, Marquartstein, 1992, col. 2042.
Dr. Nicoleta Demian, cercetător ştiinţific, Secţia Istorie
Explicaţia fotografiilor
Preotul Augustin Weber (1833-1909), fotografie din colecția Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara.
Ordinul mexican imperial „El Orden Imperial de Nuestra Señora de Guadalupe”: 1. avers. 2. revers (MNaB, colecția Medalii, nr. inv. 1316).
18th International Castrum Bene Conference
Castles under construction.
From archaeological excavations to renovations
Burgen im Bau.
Von der archäologischen Ausgrabungen bis zur Renovierungen
Hosted by the National Museum of Banat, Timişoara, Romania
12-14 June 2025
Gastgeber ist das Nationalmuseum von Banat, Timişoara, Rumänien
12-14 Juni 2025
Recent years have seen a boom in castle renovation and restoration. Castles are being rebuilt from their ruins, sometimes modestly, sometimes spectacularly. The complete reconstruction of castles has led to many discussions in professional circles about how much of these plans are based on reliable data and how much is the product of fantasy. In most cases, the renovation and reconstruction of the castles was preceded by building survey and archaeological research. The results of these investigations are essential for the preparation of the plans and, in some cases, help to provide reliable data for the restoration work. In most cases, however, these data are not sufficient for the entire reconstruction, forcing specialists to work with other sources and analogies. The aim of this conference is to present castles that are in the process of restoration, or that have already been restored, from the point of view of pre-restoration and under restoration research. We welcome proposals from archaeologists, art historians, historians and architects.
The proposals may cover the following topics:
The conference will take place in Timişoara, National Banat Museum, Martin Luther Street nr. 4.
Time schedule
11th June: arrival
12th June: first conference day and reception
13th June: second conference day
14th June: excursion
15th June: departure
The conference languages are German and English.
The allocated time for the presentations is 20 minutes.
For those who deliver presentation the reduced participation fee is 50€. For those who attend the conference whithout paper the fee is 120€. The fee covers acces to the conference, printed materials, excursion, lunch for two days and meal packet for the excursion, participation in conference reception.
Details regarding the payment of the participation fee will be sent out to the participants later on.
Some proposals for accomodation:
https://www.upt.ro/Informatii_hotel-style-accomodation-1_273_en.html
https://www.upt.ro/Informatii_hotel-style-accomodation-2_413_en.html
Please send the participation form to castrumbeneinternational@gmail.com no later than 15th March 2025.
In den letzten Jahren gab es einen Boom bei der Renovierung und Restaurierung von Burgen. Burgen werden aus ihren Ruinen wiederaufgebaut, mal bescheiden, mal spektakulär. Die vollständige Rekonstruktion von Burgen hat in Fachkreisen zu vielen Diskussionen darüber geführt, wie viel von diesen Plänen auf verlässlichen Daten beruht und wie viel ein Produkt der Fantasie ist. In den meisten Fällen gingen der Renovierung und dem Wiederaufbau der Schlösser architekturgeschichtliche (Bauforschung) und archäologische Forschungen voraus. Die Ergebnisse dieser Untersuchungen sind für die Erstellung der Pläne unerlässlich und tragen in einigen Fällen dazu bei, zuverlässige Daten für die Restaurierungsarbeiten zu liefern. In den meisten Fällen reichen diese Daten jedoch nicht für die gesamte Rekonstruktion aus, so dass die Fachleute gezwungen sind, mit anderen Quellen und Analogien zu arbeiten. Ziel dieser Konferenz ist es, Schlösser, die restauriert werden oder bereits restauriert wurden, unter dem Gesichtspunkt der Forschung vor und während der Restaurierung zu präsentieren. Wir begrüßen Vorschläge von Archäologen, Kunsthistorikern, Historikern und Architekten.
Die Vorschläge können die folgenden Themen abdecken:
In all diesen Fällen sollten die Dozenten bewerten und prüfen, inwieweit die Restaurierung und Rekonstruktion der betreffenden Burgen als erfolgreich und relevant angesehen werden kann. Inwieweit basierte die Restaurierung auf realen Daten, Analogien oder Fantasie?
Die Konferenz findet in Timişoara, Nationales Banat-Museum, Martin-Luther-Straße Nr. 4, statt.
Zeitplan
Die Konferenzsprachen sind Deutsch und Englisch.
Die Zeit für die Präsentationen beträgt 20 Minuten.
Für diejenigen, die einen Vortrag halten, beträgt die reduzierte Teilnahmegebühr 50€. Für diejenigen, die ohne Vortrag an der Konferenz teilnehmen, beträgt die Gebühr 120 €. Die Gebühr deckt den Zugang zur Konferenz, gedruckte Materialien, Exkursion, Mittagessen für zwei Tage und Essenspaket für die Exkursion, Teilnahme am Konferenzempfang.
Einzelheiten zur Zahlung der Teilnahmegebühr werden den Teilnehmern zu einem späteren Zeitpunkt zugesandt.
Einige Vorschläge für die Unterbringung:
https://www.upt.ro/Informatii_hotel-style-accomodation-1_273_en.html
https://www.upt.ro/Informatii_hotel-style-accomodation-2_413_en.html
Bitte senden Sie das Teilnahmeformular bis spätestens 15. März 2025 an castrumbeneinternational@gmail.com.
Dimensiuni: diametru 7,1 cm, grosime 0,4 cm, greutate 30 de grame.
Piesă aflată în colecția Muzeului Național al Banatului, număr de inventar 24432.
Artefactul a fost descoperit în anul 1980, în urma unor lucrări agricole desfășurate în apropierea municipiului Timișoara, mai precis lângă Ferma Cioreni, situată la acea vreme la aproximativ 600 de metri de șoseaua care leagă Timișoara de Sânnicolau Mare. Aceste lucrări au provocat distrugerea accidentală a mai multor morminte de inhumație. În consecință, în perioada imediat următoare, dar și în anii care au urmat, au fost efectuate săpături arheologice sistematice și de salvare. Aceste cercetări au dus la identificarea a 32 de morminte de inhumație, toate datând din perioada medievală timpurie, secolele X-XI d.Hr.
Brățara, confecționată integral din bronz, a fost realizată prin tehnica turnării în matriță. Corpul său este torsadat, iar capetele sunt decorate cu două reprezentări zoomorfe, interpretate ca fiind capete stilizate de câini. Această piesă provine din inventarul funerar al unui mormânt distrus în timpul lucrărilor agricole și este specifică perioadei istorice corespunzătoare expedițiilor militare maghiare în Europa Centrală și de Sud-Est din sec. X d.Chr, precum și etapei de consolidare a regatului maghiar timpuriu, din prima jumătate a sec. XI d.Chr.
Podoabele decorate cu motive zoomorfe, în special cele asociate perioadei cuceririi maghiare, reflectă legături culturale și simbolice profunde, dezvăluind elemente esențiale ale identității și credințelor popoarelor care le-au creat. Simbolistica pieselor cu reprezentări zoomorfe nu poate fi precizată cu exactitate, însă putem presupune că aceste reprezentări de animale, precum capetele stilizate de câini, puteau avea o semnificație totemică, oferind protecție purtătorului împotriva pericolelor sau răului. Totodată, ele puteau simboliza statutul social al individului, evidențiind apartenența sa la una din clasele sociale existente sau un rol aparte în cadrul comunității. În plus, motivele zoomorfe ar putea reflecta conexiuni cu lumea spirituală sau mitologică, sugerând credința în legătura dintre om și forțele supranaturale întruchipate de animale. Astfel, aceste artefacte depășesc simpla funcție decorativă, devenind expresii ale identității, protecției și înțelegerii lumii spirituale. Motivele zoomorfe utilizate în confecționarea acestor podoabe încapsulează o interacțiune complexă între tradiția artistică, simbolismul profund și identitatea socială.
Autor necunoscut
ulei pe pânză, 92×72 cm, în ramă neagră cu dimensiunile 110×90 cm, nr. inv. 79, nesemnat
Compartimentul de Arte Vizuale
Acest portret a făcut parte din marea galerie de portrete a familiei nobiliare Milankovits/Patyánszky din comitatul Caraș-Severin. Portretul redă figura nobilului György Milankovits, care redactează o scrisoare adresată soției sale Ecaterina, născută în familia nobiliară de Serviczky, al cărei tată era cetățean de vază al orașului Novi Sad.
Constituind un ansamblu excepțional de portrete nobiliare bănățene din secolele XVIII-XIX, galeria familiei Milankovits/Patyánszky de Viszák este un exemplu de fast nobiliar dintr-o provincie aflată la granița monarhiei austro-ungare.
Portretele achiziționate de Muzeul Național al Banatului provin din colecția acestei familii cu un rol bine determinat în viața economică, socială și culturală din zona Lugojului. Înnobilați în 27 iulie 1810 cu predicatul ”de Viszák” și primind în donație domeniul Viszák din comitatul Caraș, familia Milankovits și-a schimbat numele în Patyánszky. Membrii familiei s-au remarcat prin acțiunile lor politice și economice. Judecători, luptători în armata generalului József Bem în timpul revoluției maghiare din 1848, deținători de înalte funcții în aparatul de stat austriac și austro-ungar, reprezentanții acestei familii au fost portretizați în repetate rânduri, inclusiv de artiști consacrați în cele două capitale ale Imperiului Austro-Ungar: Viena și Budapesta.
Primul reprezentant al familiei în Banat a fost Vazul Milankovits, numit Balázs Patyánszky (Novi Sad, 1778 – Viszák /Vișag, 1845), fiul lui György Milankovits și al Ecaterinei de Serviczky. S-a căsătorit cu Erzsébet Magarosevics și au avut 2 băieți: Győrgy și József.
Győrgy Patyánszky, prim-pretor în comitatul Caraș, s-a căsătorit cu Amália Piatsek de Herendești și Oloșag, având 5 băieți: István, Elek, Mihály, Gyula și Szilárd.
Din aceeași galerie de portrete Muzeul Național al Banatului a achiziționat trei portrete ale familiei nobiliare Pálik-Ucsevny de Furluk, înrudită cu familia Patyánszky de Viszák prin căsătoria Violei Patyánszky în anul 1891 cu nobilul Theodor/Feodor Pálik-Ucsevny de Furluk: János Palik-Ucsevny, cel care cumpără în 1804 domeniile Furluk și Dezest, Sándor (fiul lui János) și soția Anna, născută Mentzer. Familia Pálik-Ucsevny de Furluk era înrudită cu familia Gáspáry din Lugoj.
Text redactat de: Marius Cornea, muzeograf
Muzeul Național al Banatului, în colaborare cu Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Timișoara, are plăcerea de a anunța cea de-a 94-a ediție a Salonului Anual al Artelor Vizuale Timișoara, cel mai longeviv eveniment de artă plastică din orașul de pe Bega. Vernisajul va avea loc joi, 5 decembrie 2024, începând cu ora 18:00, în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia.
Desfășurată sub egida Consiliului Județean Timiș, expoziția va putea fi vizitată până pe 10 ianuarie 2025, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Salonul reunește lucrările artiștilor vizuali membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Timișoara, precum și ale absolvenților facultăților de artă, indiferent dacă aceștia dețin sau nu calitatea de membru U.A.P. „Astfel, evenimentul nostru devine nu doar oglinda creației vizuale profesioniste timișorene din ultimul an, ci oferă și o perspectivă mai amplă asupra a ceea ce înseamnă artele vizuale contemporane din România la finalul anului 2024”, afirmă prof. univ. dr. Daniela Constantin, președinte al U.A.P. Filiala Timișoara.
Salonul este una dintre cele mai longevive platforme de promovare a artei contemporane din România. Anul acesta, ca de fiecare dată, zeci de artiști sunt așteptați să expună lucrări din diverse domenii ale artelor vizuale, de la pictură și sculptură, până la instalații contemporane și artă digitală.
Lucrările participante vor fi evaluate de un juriu alcătuit din artiști vizuali reputați: Adriana Lucaciu (președinte), Daniela Constantin, Remus Irimescu, Hedy M-Kiss, Mihai Moroz și Smaranda Moldovan. În cadrul vernisajului din 5 decembrie, vor fi acordate următoarele distincții:
Prin amploarea sa, Salonul Anual al Artelor Vizuale Timișoara aduce într-o lumină aparte creația vizuală contemporană, fiind un prilej unic de a explora diversitatea stilistică și tematică a lucrărilor semnate de artiști consacrați sau emergenți. Expoziția reprezintă o punte de legătură între arta locală și contextul național al artelor vizuale, consolidând statutul cultural al Timișoarei ca pol artistic al României.
Accesul publicului este gratuit pe parcursul zilei inaugurale, oferind tuturor iubitorilor de artă oportunitatea de a celebra talentul și inovația plastică alături de artiștii prezenți. Reprezentanții Muzeului Național al Banatului subliniază importanța acestui eveniment: „Salonul Anual al Artelor Vizuale întruchipează nu doar un moment de celebrare a talentului artistic, ci și o reflecție asupra impactului pe care arta contemporană îl are asupra comunității noastre.”
Datare: secolele XVI – XVII;
Descoperit în timpul săpăturilor arheologice sistematice de la Orșova;
Exponatul lunii Noiembrie reprezintă un cercel de argint, restaurat în cadrul Laboratorului Zonal de Restaurare. Obiectul a fost descoperit cu prilejul cercetărilor arheologice sistematice de la Orșova, județul Mehedinți.
Cercelul este de tip candelabru, compus dintr-o placă centrală bogat ornamentată în relief cu forme rotunde, stelare, spirale, cu montura centrală a unei sticle bicolore (alb și roșu) având sistem de prindere cu toartă rotundă. La baza acestei plăci se află 5 brațe din sârmă de argint subțire, împletită, care au suferit deformări și pierderi de material. La capătul acestora, cândva, par să fi existat alte mici pandantive minuțios ornamentate, dintre care s-a păstrat unul aproape întreg, iar din unul a rămas doar un fragment.
Podoaba a trecut printr-un proces elaborat de restaurare și conservare, fiind necesare atât tratamente chimice repetate, cât și curățări mecanice în diferite tehnici. Obiectul fiind fragilizat în zona inferioară, a fost nevoie de multă atenție în timpul intervențiilor, unde a fost obligatorie împiedicarea desfacerii viitoare a sârmelor. Pentru o consolidare de lungă durată a piesei de patrimoniu, care face parte din colecția Muzeului Național al Banatului, o ultimă etapă a fost consolidarea materialului aplicând o rășină sintetică pe toată suprafața acestuia.
Text elaborat de: Delia Apostu, restaurator metal, Laboratorul Zonal de Restaurare
Investigații XRF: Diana Vărzaru
Foto: Milan Sepețan
Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, are plăcerea de a anunța vernisajul expoziției „Între memorie și uitare. Familii nobile din Banat în perioada modernă”, care va avea loc vineri, 25 octombrie 2024, ora 18:00, în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia, strada Martin Luther nr. 4, Timișoara. Expoziția va fi deschisă publicului între 26 octombrie și 24 noiembrie 2024.
Această expoziție inedită oferă o incursiune captivantă în istoria familiilor nobile din Banat, începând cu anul 1779, când regiunea a fost reintegrată în Regatul Ungariei, și culminând cu anul 1919, momentul în care Banatul a devenit parte a Regatului României. Expoziția reconstituie o lume a rafinamentului aristocratic prin intermediul unor obiecte rare și valoroase, care au supraviețuit atât capriciilor istoriei, cât și celor două războaie mondiale și regimului comunist.
Vizitatorii vor avea ocazia să admire piese deosebite – portrete, mobilier de epocă, ceramică, sticlărie și textile nobiliare – păstrate în muzee și arhive de prestigiu din Banat, Serbia și Ungaria. Printre acestea se numără și fotografii rare realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea de renumitul fotograf Klösz György, care surprind interioarele fastuoase ale unor reședințe nobiliare emblematice din Banat, precum castelele familiilor Nákó, Karátsonyi și Zselenszky. Aceste imagini rare oferă o privire inedită în gustul aristocratic al vremii, dezvăluind detalii despre stilurile decorative și viața cotidiană a familiilor nobiliare.
De asemenea, expoziția aduce în prim-plan fenomenul domeniilor nobiliare, reședințele impresionante comandate de nobili între sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XX-lea, adevărate centre de putere și cultură pentru regiunea Banatului. Aceste domenii au supraviețuit în mod fragmentar, multe dintre bunurile lor culturale fiind dispersate sau confiscate în perioada comunistă, după aplicarea decretului de expropriere din 1949. Multe dintre aceste obiecte au fost păstrate în muzee și colecții private, iar expoziția de față oferă o ocazie unică de a le vedea reunite într-un singur loc. Expoziția include contribuții esențiale din partea unor instituții culturale și arhivistice din Banat și din regiunile învecinate, precum: Complexul Muzeal Arad, Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, Muzeul Banatului Montan Reșița, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, Arhivele Naționale – Serviciul Județean Timiș, dar și a colecțiilor private: Cristian – Oliviu Gaidoș, prof. dr. Pia Brînzeu, dr. Raoul – Marius Șeptilici, dr. Ana – Maria Goga.
O altă atracție majoră a expoziției este colecția recent achiziționată de către Muzeul Național al Banatului, care cuprinde portrete și obiecte aparținând unor familii nobiliare bănățene precum Patyánszky, Palikucsevny, Vukovics, Dadányi, Eisenstädter, Piatsek și Kinsky. De o valoare excepțională este și o serie de 27 de fotografii cu familia Capdebó de Bărăteaz, care reflectă viața aristocratică din Banatul istoric, precum și relațiile sociale ale acestei familii cu alte personalități ale vremii.
Această expoziție este mai mult decât o simplă retrospectivă istorică – este o invitație la descoperirea unui univers aristocratic pierdut, dar păstrat viu prin obiectele sale. O călătorie între memorie și uitare, între fastul de odinioară și inevitabilele transformări sociale și politice.
Program: Miercuri – Duminică, 10:00 – 18:00 (ultima intrare la ora 17:30)
Vă așteptăm să descoperiți povestea fascinantă a familiilor nobile din Banat!
Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, vă invită la vernisajul expoziției temporare „Femeia Belle Époque: Frumusețe și Eleganță”, un eveniment cultural de mare rafinament, care va avea loc joi, 10 octombrie, la ora 18:00. Expoziția va fi deschisă publicului în perioada octombrie-noiembrie 2024, în mansarda B2 a Bastionului Maria Theresia din Timișoara.
Această expoziție, rezultat al unei colaborări inter-instituționale de amploare, reunește contribuții de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din Lugoj, colecționarul privat Cristian-Oliviu Gaidoș și Facultatea de Arte și Design Timișoara.
Belle Époque – eleganță, emancipare și transformări sociale
Perioada Belle Époque, care se întinde de la a doua jumătate a secolului XIX până la începutul secolului XX, este recunoscută drept una dintre cele mai remarcabile epoci de schimbare socială și culturală din Europa. Industrializarea rapidă, dezvoltarea urbană și noile tendințe în artă și modă au marcat tranziția către modernitate. Expoziția „Femeia Belle Époque: Frumusețe și Eleganță” explorează rolul acestor transformări, punând un accent deosebit pe evoluția statutului femeii în societate.
Această epocă a fost un moment crucial în redefinirea feminității, când femeile au început să respingă convențiile tradiționale, să își câștige independența socială și financiară și să își facă simțită prezența în sfera publică. Prin intermediul unei selecții impresionante de exponate, expoziția își propune să prezinte acest parcurs al emancipării feminine și să ilustreze cum arta și cultura au surprins aceste schimbări.
Vizitatorii expoziției vor avea ocazia să admire o gamă variată de obiecte de colecție, ce reflectă stilul, eleganța și luxul acelei epoci: textile rare, umbrele și evantaie, mobilier, cărți poștale, fotografii, medalii și documente istorice. Obiectele expuse provin atât din colecțiile Muzeului Național al Banatului, cât și din cele ale colaboratorilor instituționali. Expoziția va include textile Belle Époque din Transilvania, lucrări de grafică, precum și crochiuri și cromolitografii ale modei feminine de la începutul secolului XX.
De asemenea, lucrările de grafică și pictură ale studenților Facultății de Arte și Design din Timișoara vor oferi o perspectivă contemporană asupra idealurilor de frumusețe și eleganță ale Belle Époque, subliniind continuitatea și relevanța acestor teme și în arta de astăzi.
Expoziția nu se rezumă doar la prezentarea statică a unor obiecte valoroase. Publicul va putea explora istoria și cultura Belle Époque prin intermediul proiecțiilor de filme de epocă, ce vor reda atmosfera vizuală a acelei perioade. De asemenea, vor fi organizate ateliere tematice și activități educaționale care vor oferi vizitatorilor o experiență interactivă, permițându-le să se familiarizeze cu modul în care femeile și-au redefinit identitatea socială și culturală în acele vremuri.
Expoziția „Femeia Belle Époque: Frumusețe și Eleganță” este o invitație la reflecție asupra unei perioade istorice de o importanță majoră pentru Europa, dar și asupra modului în care schimbările acestei epoci au influențat identitatea femeilor și echilibrul de forțe dintre masculin și feminin. Deși la începutul secolului XIX, femeile erau încă limitate la sfera domestică, Belle Époque a marcat o schimbare profundă, prin care femeile au pătruns în viața publică și au început să își construiască cariere independente.
Prin această expoziție, Muzeul Național al Banatului continuă să valorifice patrimoniul cultural și istoric al regiunii, oferind publicului oportunitatea de a înțelege mai bine dinamica transformărilor sociale și artistice din Banat și Transilvania.
Vernisajul expoziției va avea loc joi, 10 octombrie 2024, la ora 18, iar expoziția va fi deschisă publicului până la sfârșitul lunii noiembrie. Vă așteptăm cu drag să descoperiți eleganța și frumusețea unei epoci fascinante!