Colecţia de ornitologie „Dionisie Linţia” este cea mai mare şi complexă colecţie de păsări autohtone din România, care permite desfăşurarea unor studii complexe, anatomo-morfologice, biologice, de biostatistică, penaj şi năpârlire sau biogeografie.
Colecţia a fost donată de către Dionisie Linţia în 1937 şi cuprindea atunci 1300 de piese. În prezent, conține 2622 de exemplare. Colecția este structurată astfel: 1769 de balguri, din care 1580 provin din România şi 189 din străinătate; 853 de piese naturalizate din care 825 provin din România şi 28 de peste hotare. 349 de specii şi subspecii de păsări, după clasificarea lui Charles Vourie, încadrate în 20 de ordine, 51 de familii şi 26 de subfamilii. Din punct de vedere zoogeografic cel mai bine sunt reprezentate speciile central-europene, apoi cele est-europene şi în final cele din zonele sud-europene.
Păsările sunt conservate în formă de piele și sunt destinate cercetării ştiinţifice (balguri). Dar colecția conține și păsăr naturalizate tridimensional (montate), care pot face parte din expoziții și pot contribui la educaţia ecologică fiind prezentate în biogrupuri şi diorame.
Popularizarea acestei colecţii s-a făcut prin numeroase lucrări ştiinţifice: Linţia Dionisie, Catalogul sistematic al Faunei Ornitologice Române; Nadra Emil, Catalogul Sistematic al Colecţiei Ornitologice a Muzeului Banatului Timişoara, Kiss Andrei, Dionisie Linţia, (Corespondenţă ornitologică), Kiss Andrei, Dionisie Linţia, Observaţii ornitologice, Kiss Andrei, Dionisie Linţia, Colecţia ornitologică, M-Kiss Andrei, Colecţia de ornitologie „Dionisie Linţia”, M-Kiss Andrei, Dionisie Linţia, 130 de ani de la naştere, dar şi prin ilustrate color, bilete de intrare, fotografii, postere, articole şi interviuri în mass media și educaţie ecologică.
COLECŢIA OOLOGICĂ
Colecţia oologică (ouă de păsări) are la bază o parte din vestita colecţie a inginerului Gustav Ertl, directorul pădurilor. Aceasta cuprinde 447 de cuiburi de păsări cu 1957 de ouă, reprezentând 223 de specii de păsări, pe care Dionisie Linţia le-a adus la Timişoara, în 1910. În 1937, Dionisie Linţia mai donează o colecţie formată din 490 de ouă, în 60 de cuiburi de la aproximativ 95 de specii de păsări. După al II-lea Război Mondial, situaţia colecţiei se prezintă astfel: specii reprezentate 198, ponte 537, număr de ouă 2184, din care ponte cu date ştiinţifice 357, iar fără date 179.
COLECŢIA OSTEOLOGICĂ
Colecţia osteologică (oase de păsări şi de mamifere) cuprinde oase de păsări, obţinute în urma împăierii păsărilor (cranii şi sternuri), precum şi cranii de mamifere. Ea cuprinde 132 de exemplare aflate într-o stare de conservare bună.
Colecţia de lepidoptere „Dr. Frederic König”
Colecţia de lepidoptere „Dr. Frederic König” este cea mai bogată colecţie regională de fluturi de zi, din această parte a României. Ea cuprinde 23.000 de exemplare aparţinând la 1750 de specii. Conține peste 200 de specii şi subspecii cu valoare faunistică însemnată, rarităţi, unicate, endemisme, exemplare princeps, alotipuri, holotipuri şi variaţii, specii aflate în regres, curiozităţi ştiinţifice.
Bazele colecţiei au fost puse în anul 1954 când s-au achiziţionat 2031 de exemplare de la învățătorul Timişorean Ernest Kraushaar. Până la acea dată a existat un numar mic de exemplare de fluturi indigeni şi exotici din colecţia profesorului Káldor Nándor şi exploratorul Noii Guinee Fenichel Sámuel. În anii 1961 şi 1964 s-au adăugat achiziţiile de la lepidopterologul dr.Aurelian Popescu-Gorj şi medicul dr. Nicolae Săvulescu. În anul 1967 muzeul a achiziţionat 460 de exemplare de fluturi exotici de la medicul dr. Andrei Bostan.
În prezent, colecţia de lepidoptere este în proporție de 90% rezultatul activităţii ştiinţifice a cercetatorului bănăţean dr. Frederic König. Colectia de Lepidoptere „Dr. Frederic König” a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1970 cînd au fost achiziţionate 13 060 exemplare. Ea a fost îmbogăţită prin colectările şi achiziţiile din perioada 1970-1994.
În colecţie sunt prezente piese de valoare ştiinţifică şi documentară, respectiv a holotipului şi alotipului speciei Erebia melas runcensis König, subspecie colectată în Munţii Apuseni şi descrisă de dr.Frederic König, metatipul speciei Erebia melas carpathicola Popescu-Gorj et Alexinschi, colectată în M-ţii Haghimaş, precum şi paratipul speciei Erebia melas konigiella Popescu-Gorj, colectată pe muntele Piule din masivul Retezat. Semnalăm existenţa în colecţie a unor specii de interes faunistic periclitate prin dispariţia biotopului lor: Chamaesphecia palustris, Ostrinia palustralis, Cortina borelli ssp. lunata, Rhyparioides matelkana.
Colecţia cuprinde şi alte specii cu valoare documentar-faunistică dintre care amintim: endemismul Evergestis strogovichi, relictul boreoalpin Anaites simpliciata, primele (exemplare din Europa ale speciei Xylena lunifera, relictul boreoalpin Apamea maillardi, elementul pontomediteraneean Gortyna moesiaca, endemismul Philotes bavius hungaricus, Eudia spini, specie dispărută din fauna României, Pieris nanni rossi, specie locală, întîlnită pe calcarele din sudul Banatului, endemismul Erebia neleus ş.a. Colecţia de lepidoptere este alcătuită și dintr-o serie de hibrizi, realizaţi pentru prima dată la noi în ţară, de către dr. Frederic König, hibrizi între speciile Eudia pavonia şi Eudia spini şi între Eudia pavonia şi Batumia pyri. În urma achiziţiilor din perioada 1980-1994 s-au adăugat colecţiei o serie de rarităţi colectate în Dobrogea şi în Delta Dunării cum ar fi: Luperina zollikoferi, Drasteria caucasica, Votodonta vittata, Scotia puta, Scotia obesa nivea ş.a.
Popularizarea acestei colecţii s-a făcut sub diferite aspecte, pe parcursul timpului, prin lucrări ştiinţifice, cartaloage, pliante, ilustrate (König Frederic, Catalogului Colectiei de Lepidoptere a Muzeului Banatului, publicat de C.C.E.S. Timişoara, 1975, Supliment,1998, cu semnalarea a 634 de specii, respectiv 1440 de exemplare, din perioada 1980 -1994; M-Kiss Andrei, Balaci Ana, Colecţia de lepidoptere „dr. Frederik König”, pliant publicat de Muzeul Banatului Timişoara, Secţia de Ştiinţele Naturii, Timişoara, 2006).
Starea de conservare: fluturii sunt conservați în insectare, sertare adecvate, ermetic închise, preparate uscate, prin utilizarea unor substanţe chimice (insecticide şi insectifuge) fiind destinate exclusiv cercetării ştiinţifice. Deci, nu sunt utilizați în expoziţii şi alte maifestări muzele, care ar periclita integritatea acestui patrimoniu natural.