Exponatul lunii iulie – Antefix de acoperiș din castrul Berzobis

Antefixele de acoperiș de la Berzobis (Berzovia, jud. Caraș-Severin) sunt produse ale cărămidăriei legiunii a IV-a Flavia Felix, alături de țigle, cărămizi și olane de acoperiș. Această mare unitate militară romană a staționat în Dacia o perioadă scurtă de timp, începând cu primul război dacic (101 p. Chr.) și terminând cu primii ani ai domniei lui Hadrian (118 sau 119). Legio IIII Flavia Felix și-a stabilit castrul permanent la Berzovia, probabil după al doilea război cu dacii (106). Cărămidăria legionară de la Berzobis a asigurat materialul tegular necesar pentru diversele clădiri din castru sau din canabae legionis.

Spre deosebire de țigle și cărămizi, antefixele romane se găsesc mult mai rar, pentru că numărul lor era foarte mic și în antichitate. Ele erau dispuse la streașina acoperișurilor, având aparent un rol decorativ. Se pare totuși că, din cele mai vechi timpuri, antefixele aveau o semnificație apotropaică, adică de apărare împotriva duhurilor rele. În săpăturile arheologice sistematice din Berzovia, inițiate în anii 1960 și reluate apoi cu ciclicitate, au fost găsite câteva antefixe din zona clădirii comandamentului, care o înfățișează pe Gorgona-Medusa. Din alte zone ale castrului, provin antefixe ce prezintă „masca tragică”.

Antefixul de față aparține ultimei categorii. A fost descoperit în campania de săpături arheologice din noiembrie 2023, desfășurate într-un perimetru din latus praetorii sinistrum. Cercetarea face parte dintr-un proiect de colaborare între Muzeul Național al Banatului (Timișoara) și Muzeul Banatului Montan (Reșița); săpătura din 2023 a fost organizată de MNB (arheolog Al. Flutur). În acea zonă, au funcționat într-o prima fază grajdurile de cai ale castrului. Piesa de lut ars a ajuns într-un strat de amenajare care a acoperit urmele construcției inițiale, demolată între timp. Antefixul a fost fixat cu două cuie de o grindă de la streașina acoperișului și probabil a fost dat jos sau a căzut o dată cu demolarea clădirii. O particularitate a acestui tip o reprezintă cele două găuri pentru cuie, care permit prinderea piesei de structura de lemn a streșinii. Găurile erau făcute în lutul moale, probabil după ce antefixele, în curs de uscare, erau scoase din matriță. După uscarea completă, piesele erau arse în cuptor, probabil împreună cu țigle sau olane de acoperiș.

Antefixul nostru este și o piesă artistică, masca tragică reprezentând un model care a fost utilizat în arhitectonică mai multe secole, din timpul civilizației grecești clasice până în epoca romană târzie.

Dimensiuni: lățime – 17,5 cm; înălțime – 19,3 cm; grosime maximă – 4,8 cm.

Antefixul a ajuns în laboratorul de restaurare în stare fragmentară, în urma unui șoc mecanic, prezentând pierderi de material și având depuneri aderente și neaderente. Restaurarea a constat în îndepărtarea depunerilor prin curățare uscată, asamblarea fragmentelor cu poliacetat vinil, completarea cu ipsos de modelaj, pe verso, a spațiilor lacunare dintre fragmente și integrare cromatică în ton mai deschis în raport cu originalul.