Meşteşugul armelor de foc portative pe bază de cremene s-a dezvoltat în Balcani sub influenţa turcilor otomani. Armurierii veniţi din Orient odată cu trupele otomane făceau parte din categoria ienicerilor, aceştia fiind şi cei care i-au învăţat pe meşteşugarii locali secretul făuririi armelor. În Balcani, la armele de foc cu cremene s-a folosit în cele mai multe cazuri mecanismul cu arc de armare exterior, aşa-numitul mecanism spaniol, miquelet sau turcesc, denumit astfel în contextul în care era utilizat la marea majoritate a armelor orientale. În aceeaşi perioadă, în Occident era mai întrebuinţat mecanismul cu arc de armare interior (aflat în interiorul mecanismului), aşa-numitul mecanism francez, perfecţionat de armurierii francezi în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Mecanismul de tip francez a fost folosit în Balcani îndeosebi în secolele XVIII-XIX la pistoalele masive de cobur (kubure).
Pistoalele (kubure) cu cremene de tipul pećanke. În ceea ce-i privește pe armurierii din Peć (Kosovo și Metohia), primele informaţii scrise despre aceştia le avem menţionate în catastihul Mănăstirii Sfintei Fecioare, unde sunt amintite donaţiile lui Dmitar tuvekčia în 1769 şi Jovo tufekčija în 1776, armurieri din Peć. Alţi armurieri nu mai sunt amintiţi până la mijlocul secolului al XIX-lea, dată la care oraşul devine renumit pentru producţia de kubure pećanke sau altfel spus pistoale de cobur din Peć. Kubure pećanke au fost ieftine, robuste, fiabile şi foarte populare, fiind printre cele mai comune pistoale în Balcanii secolului al XIX-lea. Pećanke au ca elemente distinctive: un bulb masiv, rotund şi mânerul din lemn. Uneori talpa mânerului se termină cu un bumb din alamă în formă de trunchi de prismă octogonală. Mai modeste ca realizare, aceste pistoale sunt placate cu tablă decorativă din alamă. Nu există nici o dovadă care să confirme faptul că acest tip de pistol a fost produs în secolul al XVIII-lea, deşi aspectul lor sugerează acest fapt. Atelierele armurierilor erau concentrate în apropiere de Okolj. Fraţii Mula Ibro şi Mula Ali au fost primii producători de kubure pećanke. În secolul al XIX-lea, armurierii din Peć au importat ţevi din Prizren, Taslidža şi din Italia. Ţevile de armă italiene au fost tăiate în două pentru realizarea ţevilor de kubure pećanke. Aceste pistoale au fost realizate după forma pistoalelor de secol XVIII din Brescia, având însă adăugiri cu caracter local. Pe mâner, în partea interioară, apare deseori reprezentată sabia Dhu al-Fiqar şi potcoava. Potrivit tradiţiei islamice, Dhu al-Fiqar sau Zulfiqar este sabia bifurcată a liderului islamic Ali, devenită un simbol al musulmanilor şiiţi. Sabia Dhu al-Fiqar şi potcoava sunt simboluri ale armurierilor din Peć, fiind încrustate cu argint pe partea inferioară a mânerelor pistoalelor. În epocă, o pereche de pećanke putea fi cumpărată cu 10 ducaţi.
Atelier: balcanic, Metohia, Imperiul otoman.
Datare: prima jumătate a sec. al XIX-lea (țeava realizată în anul 1814).
Lungimea ţevii: 29,5 cm.
Lungime totală: 46 cm.
Calibru: 17 mm.
Colecţia de arme a Muzeului Național al Banatului din Timişoara, număr de inventar istorie 3137.
