Program de vizitare: Miercuri - Duminica: 10:00 - 18:00 (închis luni și marți)
Compartimentul de Arte Vizuale din cadrul Muzeului Național al Banatului a fost înființat în luna decembrie a anului 2017 prin hotărârea Consiliului Județean Timiș. Muzeul Național al Banatului a avut o Secție de Artă cu un bogat patrimoniu de peste 8.000 de lucrări de pictură, sculptură, grafică și artă decorativă, care a fost transferat Muzeului de Artă Timișoara, înființat în luna decembrie 2005.
Având drept misiune colectarea, conservarea, restaurarea, cercetarea, expunerea obiectelor și a diverselor forme de expresie artistică din Banat, și, în sens larg, din România și Europa, Compartimentul de Arte Vizuale al Muzeului Național al Banatului a format în primii trei ani de existență un patrimoniu de peste 5.500 bunuri culturale. Împărțite în 7 colecții de pictură, grafică, sculptură, ceramică-sticlă-metale, mobilier, textile și accesorii vestimentare, documente, aceste obiecte sunt importante pentru ilustrarea diverselor curente artistice din Banat, România și Europa și a gustului / modei ca fapt de societate pentru provincia Banat în perioada modernă și contemporană (1700 – până în prezent).
Obiectivele strategiei de achiziții sunt următoarele:
1. alcătuirea unei colecții care să depună mărturie despre evoluția gustului și a modei pentru decorul interioarelor din Banat, având drept reper muzeele de artă aplicată/decorativă din teritoriile fostei monarhii austro-ungare (Budapesta, Viena, Praga, Bratislava, Zagreb, Ljubljana), care au dezvoltat colecții independent de marile pinacoteci (colecții de artă veche, modernă și contemporană) din aceste orașe, oferind publicului muzeal o gamă diversificată de expoziții.
2. ilustrarea unor secvențe din istoria fenomenului colecțiilor de artă (pictură, grafică, sculptură, arte decorative) în Banat, din secolul al XVIII-lea până în contemporaneitate.
3. formarea unei colecții care să ilustreze evoluția artelor aplicate în Banat, România și țările europene, cu accent pe istoria designului și a fabricilor din Banat din perioada 1840 – 1990 (fabrica de sticlă din Tomești, fabricile de pantofi Turul, Guban, fabrica de mănuși, fabrica de sobe Pucher Andreas)
Activitatea Compartimentului de Arte Vizuale din cadrul Muzeului Național al Banatului completează în mod fericit misiunea și obiectivele Secției de Istorie, rezultatele fiind vizibile în colaborarea dintre cele două entități în organizarea unor expoziții temporare despre istoria, cultura și societatea Banatului în perioada modernă și contemporană.
Laboratorul Zonal de Restaurare si Conservare din cadrul Muzeului Național al Banatului din Timișoara a fost constituit în anul 1975.
Încă de la început, a fost unul dintre cele mai importante şi mai mari laboratoare de profil din ţară, având sectoare specializate în restaurarea şi conservarea metalelor, ceramicii-sticlei-portelanului, cărtii vechi-hârtiei, a picturii, a textilelor, pietrei şi a lemnului-mobilier, arheologic. A fost încadrat cu un număr de 32 de specialişti restauratori şi investigatori.
În cei 46 de ani trecuţi de la înfiinţare, specialiştii laboratorului au restaurat şi conservat, în numeroase cazuri au salvat, zeci de mii de obiecte din patrimonial cultural naţional, din toate epocile istorice şi din toate categoriile tipologice, multe dintre acestea fiind clasate la categoria Tezaur. Beneficiarii au fost muzee, biserici şi culte religioase, alte instituţii precum şi persoane private din Timişoara, zona Banatului şi a Crişanei, dar şi din ţară.
În prezent, laboratorul deține în dotare aparatură ultraperfomantă, folosită în cercetarea științifică în vederea analizării pentru reîntregirea bunurilor culturale. Este vorba despre: XRF Portabil Bruker Tracer 5i, Microscop ZEISS AXIO Imager A2m; care identifică compoziția chimică a obiectelor.
Documentaţia ştiintifică rezultată, constituie o valoroasă bază de date pentru cercetarea interdisciplinară a patrimoniului cultural, în multe cazuri aceasta stând la baza cercetării din istorie, arheologie sau artă.
Cercetarea ştiintifică aplicată, specifică, s-a materializat în numeroase participări la sesiuni naţionale şi internaţionale, în ţară şi străinătate, precum şi cu publicarea a numeroase lucrări în volumele muzeelor din întreaga ţară.
Datorită calităţii profesionale deosebite, mai mulţi specialişti ai laboratorului au fost solicitaţi să participe la diferite acţiuni naţionale de restaurare şi conservare.
Specialiştii laboratorului au obţinut din partea Ministerului Culturii titlul de expert, respectiv de specialist în restaurarea şi conservarea patrimoniului, calitate care le conferă dreptul de a interveni pe bunuri culturale clasate la categoria Tezaur.
Din păcate, după 1990, spaţiul laboratorului zonal de restaurare a fost treptat restrâns, ajungându-se ca astăzi, sectoarele hârtie – carte veche-legătorie, metale, ceramică şi lemn – mobilier, arheologic să fie dispersate în mai multe locaţii.
Restaurare Lemn-Mobilier arheologic
Muzeul Popa’S
Ştefan Popa Popa ’S este un important reprezentant al artei plastic contemporane.
Pentru marele său talent, precizia şi viteza de lucru, a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale.
În 1995 ŞtefanPopa – Popa’s a realizat 131 de caricature intr-o oră, doborând recordul de viteza existent la acea data, fiind omologat de Cartea Recordurilor. Astfel, a devenit cel mai rapid caricaturist din lume.
În acelasi an a stabilit şi recordul mondial de rezistenţă, realizând 2.772 de caricaturi color în zece zile şi zece nopţi.
Peste 200 de şefi de state şi guverne au portrete semnate ,Popa’S.
Muzeul Popa’S face parte din cadrul Compartimentului Arte –Vizuale, a Muzeului Naţional al Banatului şi se află în Bastionul Theresia (în curtea bastionului).
În muzeu pot fi văzute caricaturi, fotografii, scrisori, documente şi distincţii importante.
Responsabila de proiecte si acţiuni realizate în Muzeul Popa’S, este Cecilia Pătrău- Inspector de specialitate, Compartiment Arte-Vizuale.
ISTORIA ARTEI VIZUALE SATIRICE IN ROMÂNIA
CARICATURA DE PRESĂ IN ROMÂNIA
ARTE VIZUALE SATIRICE IN LUME
SALONUL INTERNAŢIONAL DE CARICATURĂ DE PRESĂ ŞI ARTE VIZUALE SATIRICE
Adresa: Bastion Theresia
Str. Martin Luther nr. 4
Deschis: Marti-Duminica 10-18
Luni închis
Colecțiile muzeale care formează astăzi patrimoniul cultural al Secției Istorie sunt strâns legate de înfiinţarea Societăţii de Istorie şi Arheologie din Timişoara, în anii ʼ70 ai secolului al XIX-lea. Timp de aproape 135 de ani, patrimoniul istorico-arheologic al instituției a fost unul comun, separarea celor două colecții survenind în anul 2006 în urma reorganizării administrative a Muzeului Banatului. Începând din acel an, Secția Istorie funcționează ca o entitate de sine stătătoare și deține în patrimoniul său peste 100.000 de bunuri culturale cu o mare valoare istorică și memorialistică, atât pentru spațiul bănățean, cât și pentru istoria României.
Astăzi, în patrimoniul Secției Istorie sunt cuprinse valoroase colecții muzeale: documente și carte veche; matrici sigilare; textile istorice; colecția numismatică; colecția de arme; colecția de știință și tehnică; gravuri și hărți; fotografii și clișee pe sticlă; obiecte de breaslă etc.
În structura organizatorică a Secției Istorie se află și Biblioteca muzeului, care la rândul ei deține zeci de mii de cărți și reviste de specialitate, la care se adaugă colecția de carte veche și colecția de presă.
În cadrul Secției activează specialiști în istorie medievală, istorie modernă și contemporană, dar și experți acreditați în numismatică, medalistică și armament. Personalul Secției are în organigramă un post de conducere și alte opt funcții de execuție: un cercetător științific, cinci muzeografi, un muzeograf-bibliotecar și un conservator.
Muzeul dedicat marelui inventator Traian Vuia, inaugurat în 25 aprilie 2012 în comuna Traian Vuia (jud. Timiş), cuprinde numeroase exponate, documente, fotografii şi machete. Traian Vuia şi-a dedicat întreaga viaţă dezvoltării aparatelor de zbor mai grele decât aerul, adăugând două soluţii tehnice: trenul de aterizare cu roţi pneumatice şi decolarea cu mijloace proprii de bord, fără dispozitive complementare sau cu impuls din exterior.
Macheta aeroplanului Vuia 1 (sc. 1:1) – aeroplan cu care Traian Vuia a rulat pe pista de la Montesson de lângă Paris în 18 martie 1906 – aflată în holul de intrare al muzeului, deschide traseul expoziţional, iniţiind publicul vizitator în lumea aviaţiei moderne. A fost primul zbor al unui om cu un aparat mai greu decât aerul, care folosea exclusiv mijloacele de la bord.
În cadrul muzeului există o sală dedicată vieţii şi activităţii lui Traian Vuia, în care sunt expuse imagini şi documente istorice din perioada studiilor pe care inventatorul bănăţean le-a făcut la Făget, Lugoj şi Budapesta, precum şi documente legate de perioada petrecută la Paris. De asemenea, este evidenţiată şi activitatea politică a lui Vuia, care a făcut parte din Consiliul Naţional al Românilor din Transilvania şi Banat, el fiind delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris, la discuţiile referitoare la Banat. Un loc special este rezervat mărturisirilor urmaşilor lui Traian Vuia.
Expoziţia este întregită prin prezentarea altor două machete:
Colecţia de lepidoptere „Dr. Frederic König”
Colecţia de lepidoptere „Dr. Frederic König” este cea mai bogată colecţie regională de fluturi de zi, din această parte a României. Ea cuprinde 23.000 de exemplare aparţinând la 1750 de specii. Conține peste 200 de specii şi subspecii cu valoare faunistică însemnată, rarităţi, unicate, endemisme, exemplare princeps, alotipuri, holotipuri şi variaţii, specii aflate în regres, curiozităţi ştiinţifice.
Bazele colecţiei au fost puse în anul 1954 când s-au achiziţionat 2031 de exemplare de la învățătorul Timişorean Ernest Kraushaar. Până la acea dată a existat un numar mic de exemplare de fluturi indigeni şi exotici din colecţia profesorului Káldor Nándor şi exploratorul Noii Guinee Fenichel Sámuel. În anii 1961 şi 1964 s-au adăugat achiziţiile de la lepidopterologul dr.Aurelian Popescu-Gorj şi medicul dr. Nicolae Săvulescu. În anul 1967 muzeul a achiziţionat 460 de exemplare de fluturi exotici de la medicul dr. Andrei Bostan.
În prezent, colecţia de lepidoptere este în proporție de 90% rezultatul activităţii ştiinţifice a cercetatorului bănăţean dr. Frederic König. Colectia de Lepidoptere „Dr. Frederic König” a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1970 cînd au fost achiziţionate 13 060 exemplare. Ea a fost îmbogăţită prin colectările şi achiziţiile din perioada 1970-1994.
În colecţie sunt prezente piese de valoare ştiinţifică şi documentară, respectiv a holotipului şi alotipului speciei Erebia melas runcensis König, subspecie colectată în Munţii Apuseni şi descrisă de dr.Frederic König, metatipul speciei Erebia melas carpathicola Popescu-Gorj et Alexinschi, colectată în M-ţii Haghimaş, precum şi paratipul speciei Erebia melas konigiella Popescu-Gorj, colectată pe muntele Piule din masivul Retezat. Semnalăm existenţa în colecţie a unor specii de interes faunistic periclitate prin dispariţia biotopului lor: Chamaesphecia palustris, Ostrinia palustralis, Cortina borelli ssp. lunata, Rhyparioides matelkana.
Colecţia cuprinde şi alte specii cu valoare documentar-faunistică dintre care amintim: endemismul Evergestis strogovichi, relictul boreoalpin Anaites simpliciata, primele (exemplare din Europa ale speciei Xylena lunifera, relictul boreoalpin Apamea maillardi, elementul pontomediteraneean Gortyna moesiaca, endemismul Philotes bavius hungaricus, Eudia spini, specie dispărută din fauna României, Pieris nanni rossi, specie locală, întîlnită pe calcarele din sudul Banatului, endemismul Erebia neleus ş.a. Colecţia de lepidoptere este alcătuită și dintr-o serie de hibrizi, realizaţi pentru prima dată la noi în ţară, de către dr. Frederic König, hibrizi între speciile Eudia pavonia şi Eudia spini şi între Eudia pavonia şi Batumia pyri. În urma achiziţiilor din perioada 1980-1994 s-au adăugat colecţiei o serie de rarităţi colectate în Dobrogea şi în Delta Dunării cum ar fi: Luperina zollikoferi, Drasteria caucasica, Votodonta vittata, Scotia puta, Scotia obesa nivea ş.a.
Popularizarea acestei colecţii s-a făcut sub diferite aspecte, pe parcursul timpului, prin lucrări ştiinţifice, cartaloage, pliante, ilustrate (König Frederic, Catalogului Colectiei de Lepidoptere a Muzeului Banatului, publicat de C.C.E.S. Timişoara, 1975, Supliment,1998, cu semnalarea a 634 de specii, respectiv 1440 de exemplare, din perioada 1980 -1994; M-Kiss Andrei, Balaci Ana, Colecţia de lepidoptere „dr. Frederik König”, pliant publicat de Muzeul Banatului Timişoara, Secţia de Ştiinţele Naturii, Timişoara, 2006).
Starea de conservare: fluturii sunt conservați în insectare, sertare adecvate, ermetic închise, preparate uscate, prin utilizarea unor substanţe chimice (insecticide şi insectifuge) fiind destinate exclusiv cercetării ştiinţifice. Deci, nu sunt utilizați în expoziţii şi alte maifestări muzele, care ar periclita integritatea acestui patrimoniu natural.
Colecţia de ornitologie „Dionisie Linţia”
Colecţia de ornitologie „Dionisie Linţia” este cea mai mare şi complexă colecţie de păsări autohtone din România, care permite desfăşurarea unor studii complexe, anatomo-morfologice, biologice, de biostatistică, penaj şi năpârlire sau biogeografie.
Colecţia a fost donată de către Dionisie Linţia în 1937 şi cuprindea atunci 1300 de piese. În prezent, conține 2622 de exemplare. Colecția este structurată astfel: 1769 de balguri, din care 1580 provin din România şi 189 din străinătate; 853 de piese naturalizate din care 825 provin din România şi 28 de peste hotare. 349 de specii şi subspecii de păsări, după clasificarea lui Charles Vourie, încadrate în 20 de ordine, 51 de familii şi 26 de subfamilii. Din punct de vedere zoogeografic cel mai bine sunt reprezentate speciile central-europene, apoi cele est-europene şi în final cele din zonele sud-europene.
Păsările sunt conservate în formă de piele și sunt destinate cercetării ştiinţifice (balguri). Dar colecția conține și păsăr naturalizate tridimensional (montate), care pot face parte din expoziții și pot contribui la educaţia ecologică fiind prezentate în biogrupuri şi diorame.
Popularizarea acestei colecţii s-a făcut prin numeroase lucrări ştiinţifice: Linţia Dionisie, Catalogul sistematic al Faunei Ornitologice Române; Nadra Emil, Catalogul Sistematic al Colecţiei Ornitologice a Muzeului Banatului Timişoara, Kiss Andrei, Dionisie Linţia, (Corespondenţă ornitologică), Kiss Andrei, Dionisie Linţia, Observaţii ornitologice, Kiss Andrei, Dionisie Linţia, Colecţia ornitologică, M-Kiss Andrei, Colecţia de ornitologie „Dionisie Linţia”, M-Kiss Andrei, Dionisie Linţia, 130 de ani de la naştere, dar şi prin ilustrate color, bilete de intrare, fotografii, postere, articole şi interviuri în mass media și educaţie ecologică.
COLECŢIA OOLOGICĂ
Colecţia oologică (ouă de păsări) are la bază o parte din vestita colecţie a inginerului Gustav Ertl, directorul pădurilor. Aceasta cuprinde 447 de cuiburi de păsări cu 1957 de ouă, reprezentând 223 de specii de păsări, pe care Dionisie Linţia le-a adus la Timişoara, în 1910. În 1937, Dionisie Linţia mai donează o colecţie formată din 490 de ouă, în 60 de cuiburi de la aproximativ 95 de specii de păsări. După al II-lea Război Mondial, situaţia colecţiei se prezintă astfel: specii reprezentate 198, ponte 537, număr de ouă 2184, din care ponte cu date ştiinţifice 357, iar fără date 179.
COLECŢIA OSTEOLOGICĂ
Colecţia osteologică (oase de păsări şi de mamifere) cuprinde oase de păsări, obţinute în urma împăierii păsărilor (cranii şi sternuri), precum şi cranii de mamifere. Ea cuprinde 132 de exemplare aflate într-o stare de conservare bună.
Colecţie reprezentativă a regiunii Banat este formată din 4528 de eşantioane. Cuprinde roci şi minerale specifice zonei fierului din centre bănăţene străvechi, Ocna de Fier, Dognecea, precum şi din zona Baia Mare. Materialul paleontologic cuprinde eşantioane din depozite bănăţene, cel mai bine fiind reprezentată era mezozoică (sfârşitul perioadei cretatice) şi era neozoică.
Colecţia de plante uscate (Herbarium) cuprinde 11.256 de file de ierbar, cu numeroase specii rare şi endemice din Banat. Se compune din mai multe colecţii: Herbarul Popescu-Domogled, Herbarul Vlaicu şi nu în ultimul rând Herbarul medicului Árpád Degen. (Milanovici Sretco, M-Kiss Andrei, Herbarul Dr. Árpád Degen (1866-1934) Importanţa ştiinţifică, publicat de Muzeul Banatului Timişoara, Secţia de Ştiinţele Naturii, Timişoara, 2012).
Orhidee sălbatice din Banat
Orhideele noastre sunt plante erbacee perene, care au un rizom sau mai des 2 tuberculi, mai mult sau mai puţin globuloşi sau digitat ramificaţi, unul din tuberculi fiind principal, din acesta ieşind şi planta (tulpină floriferă).
Flora orhideelor din zona temperată, unde cresc exclusiv specii terestre, este mult mai săracă faţă de zonele tropicale. În zona temperată a emisferei nordice cresc în jur de 900 de specii din cadrul a 75 de genuri. În America, la nord de Mexic, cresc 170 de specii, iar în Europa ceva mai mult, 200 specii din 36 de genuri.
În zona de Vest a ţării (Banat), pot fi întâlnite aproximativ 54 de specii din această mare familie (după Flora României în ţara noastră cresc 58 de specii).
În ceea ce priveşte problematica protejării şi conservării speciilor de orhidee terestre din zona continentală, şi în acest caz şi speciile care cresc în România, lăsând la o parte snobismul modei şi a popularităţii mondiale de care se bucură orhideele, menţionăm faptul că o mare parte din populaţia ţării nu ştie de existenţa speciilor de orhidee din România).
O bună parte din speciile prezentate în imaginii se regăseşte şi în Herbarul Muzeului Banatului.
Plante rare din Banat
Colindând prin rezervaţii naturale (şi nu numai) ale Banatului, de la câmpie şi până la culmiile arâtoase ale Munţilor Bantaului, putem întâlni numeroase specii de plante şi flori rare, unele dintre ele ocrotite de lege. Din pacate, multe dintre florile care impodobeau odinioara câmpiile şi munţii Banatului au fost rupte fara mila şi au disparut, iar altele sunt din ce în ce mai rare.
Patrimoniul natural floristic al Banatului a intrat în ultimele decenii într-o stare foarte alarmantă de dispariţie căuzată de două grupuri de factori: activitatile umane ce duc la distrugerea habitatelor populatiilor de plante (în special a celor rare) şi expansiunea speciilor de plante invazive, atât în ecosistemele terestre (pajişti, păduri, stepe) cât şi în cele acvatice.
O bună parte din speciile prezentate în imaginii se regăseşte şi în Herbarul Muzeului Banatului.
Plante endemice din Banat
Prin endemism înţelegem fenomenul apartenenţei speciilor separate, genurilor, familiilor şi a altor taxoni la un teritoriul geografic determinat, relativ limitat, uneori la o arie extrem de limitată.
Endemitele, desemnează speciile, genurile, familiile şi alţi taxoni delimitaţi în răspândirea lor la un teritoriul determinat (provincie, regiune, district etc.). Endemitul (de la grecescul endemos – indigen) este deci un taxon cu arie restrânsă la o anumită regiune naturală. Campanula carpatica (clopoţel carpatic), de pildă, este un endemit carpatic, în timp ce Tulipa hungarica (laleauă bănăţeană), un endemit întâlnit numai în Cazanele Mari şi Mici ai Clisuri Dunării; dar, endemit este şi Epipactis purpurata (orhidee), răspândită numai în Europa, nu şi în alte continente. Un endemit poate fi deci propriu unei ţări, continent sau a unei suprafeţe oarecare.
Secția de Științele Naturii este urmașul direct al Societății de Științele Naturii din Timișoara (1873-1918), care a focalizat în jurul ei personalități de seamă ale Timișoarei de atunci, ca Dr. V. Szmolay, E. Merkl, Dr. L. Kuhn, Dr. L. Tökés, G. Czirbusz, Zs. Ormós și alții, precum și personalități mondiale ale vremii, ca E. Holub și alții. Acum mai bine de 125 ani, Societatea de Științele Naturii și-a propus cultivarea și răspândirea tuturor domeniilor științelor naturii, în general, și cercetarea condițiilor naturale ale Banatului, în special. În acest scop a ținut conferințe de popularizare, a organizat excursii și expediții de colectare și studiu în Banat, a înființat Muzeul de Științele Naturii, o bibliotecă de specialitate, a editat buletinul Societății, Caiete de Științele Naturii, și a intrat în legătură eu alte societăți similare, prin corespondență, schimb de publicații și vizite. Datorită efervescenței activității cultural-științifice desfășurate de Societatea de Științele Naturii din Timișoara s-a descoperit Banatul din punct de vedere naturalistic, s-au pus bazele unor colecții științifice (muzeul, biblioteca), timișorenii au făcut cunoștință, printre primii, cu fonograful, microfonul, telegraful, ș.a., au folosit în mod public din 1882 telefonia (premieră națională), iar din 12 noiembrie 1884 au iluminat străzile orașului prin curent electric (premieră europeană), au avut un laborator de analiză a produselor alimentare și a laptelui, o stațiune de meteorologie și seismologie, și multe altele, care au făcut ca, la sfârșitul secolului trecut, Timișoara să fie considerat un oraș european modern.
În perioada interbelică (1919-1945) colecțiile vechi ce s-au diminuat datorită spațiilor inadecvate și dăunătorilor specifici, au fost treptat înlocuite cu noile colecții. Se construiesc primele expoziții, iar noile modalități de expunere, în biogrupuri și diorame, deschid o perioadă modernă a muzeologiei românești, ai cărei mentori spirituali și principali organizatori au fost G. Antipa la București și D. Linția la Timișoara. Dionisie Linția (1880-1952), vânător, dermoplastician și ornitolog erudit, a condus și a construit Muzeul de Științele Naturii până la sfârșitul vieții lui, a pus bazele celei mai mari colecții de păsări autohtone din România, a întocmit primul catalog al acestei colecții, a înființat Stațiunea Ornitologică Jurilovca-Timișoara (prima stațiune ornitologică din țară), a participat la organizarea Primului Congres al Naturaliștilor din România. De numele lui se leagă și înființarea Stațiunii Zoologice de la Sinaia, a Societății de vânătoare Hubertus, a Societății de pescuit Somnul din Timișoara, ș.a. Lucrarea sa, Păsările României, în 3 volume, este cartea de căpătâi a ornitologilor și cuprinde toate datele știute în această specialitate până la el.
În 1954 Muzeul de Științele Naturii se mută în Castelul Huniade, etajul II, ca parte integrantă a Muzeului Bănățean, mai târziu Muzeul Banatului Timișoara, unde ființează și astăzi, cu o dinamică specifică a expozițiilor. La aniversarea Muzeului, în 1973, inventarul Secției de Științele Naturii se compunea din peste 35.000 de piese muzeale, avea expoziții temporare și itinerante. Dintre cei care au desăvârșit această operă culturală inedită amintim pe E. Nadra, Dr. F. König, Dr. Dumitru Spătaru, Elena Stratul, C. Rișcuția, ca specialiști, pe C. Borsicki, A. Rădulescu, I. Szaappanos, D. Dure, ca artiști plastici. În perioada 1984-1985 Secția de Științele Naturii a fost demolată în proporție de 80%, sub impulsul politic al vremii, iar depozite bine amenajate au fost mutate în locuri neadecvate.
Astăzi Secția de Științele Naturii oferă vizitatorilor expozițiile permanente “Flora și fauna Banatului” (ultimul tronson documentar de micro și macrodiorame ale muzeotehnicii românești), “Evoluția omului” (reconstituire revizuită în 1997 după modelul inițil din 1972), “Evoluția viețuitoarelor” (idem, sub formă de microdiorame, unicate naționale) și “Mineralogie” (comlpetare și repunere selectivă în 1998 a materialului din expoziția realizată în anul 1972). Refacerea circuitului de vizitare pe etajul II este un deziderat major în preocupările colectivului Secției. Secția de Științele Naturii dispune de peste 50.000 de piese muzeale, repartizate pe baza criteriilor științifice în colecții, dintre care cele mai semnificative sunt: Colecția de roci și minerale, Colecția de paleontologie, Colecția de plante presate (Herbarul), Colecția de fluturi (Lepidoptere), Colecția de gândaci (Coleoptere), Colecția de moluște exotice (Malacologie), Colecția de păsări (Ornitologie).
Încă de la începuturile sale (anul 1872), Muzeul Banatului din Timişoara a deţinut şi o colecţie numismatică, ce a sporit de la an la an prin donaţii, achiziţii şi descoperiri arheologice întâmplătoare. Această colecţie a fost expusă pentru prima oară în anul 1877.
Fondul numismatic existent în muzeu s-a îmbogăţit prin achiziţionarea în anul 1895 a valoroasei colecţii numismatice a lui Ormós Zsigmond (fondatorul muzeului timişorean), ce însuma 9.424 de monede şi medalii din aur, argint şi bronz. Muzeul Banatului devenea astfel primul dintre muzeele regionale ale vremii în ceea ce priveşte valoarea colecţiei numismatice. În anul 1916 această colecţie ajunsese la 30.266 de piese, dar a suferit mari pierderi la sfârşitul primului şi celui de-al doilea război mondial.
De-a lungul timpului, în colecţia numismatică a Muzeului Banatului au mai intrat şi alte colecţii numismatice importante: Pongrácz I. (1903-1904); F. Ferch (1937); G. Gergely (1958); E. Pâslaru (1981, 1987); L. Megyesi (1987).
În prezent, colecţia numismatică a Muzeului Banatului din Timişoara numără 39.614 piese, fiind formată din trei colecţii: Piese din aur; Monede şi Medalii. Deşi eterogenă ca structură, este una dintre colecţiile muzeale importante din Banat şi România.
Colecţia Piese din aur cuprinde 222 de monede şi obiecte de podoabă din aur, dintre care cele mai vechi sunt inelele de buclă din epoca bronzului (sec. XVIII-XVI a.Chr.), iar cele mai noi sunt obiecte de artă decorativă (sec. XIX-XX). Dintre monedele de aur se remarcă: un daric persan emis de Artaxerses al II-lea; staterii lui Alexandru Macedon (sec. IV a.Chr.); aurei romani (sec. I a.Chr. – sec. III p.Chr.) şi solidi romani târzii (sec. IV-V p.Chr.), dar şi ducaţii transilvăneni (sec. XVI-XVII).
Colecţia Monede este formată din 37.049 monede şi bancnote, intrate de-a lungul timpului în patrimoniul muzeului prin donaţii, achiziţii sau cercetări arheologice. Monedele cuprinse în colecţie sunt diverse atât din punct de vedere al perioadei de emitere, cât şi al autorităţilor emitente. Acestea se înşiră din sec. IV a.Chr. până în zilele noastre, cele mai recente emisiuni fiind monedele aniversare emise de Banca Naţională a României.
În cadrul colecţiei se remarcă o serie de tezaure monetare antice (îndeosebi romane: Secusigiu, Timişoara, Dalboşeţ, Răcăşdia II, Moldova Nouă) şi medievale din Banat (Gelu, Beregsău Mic, Făget-Begheiul Mic, Timişoara), dar şi numeroase descoperiri monetare izolate, rezultate în urma cercetărilor arheologice efectuate de Muzeul Banatului din Timişoara (la Mehadia, Berzovia, Tibiscum – Jupa, Orşova, Cenad, Timişoara ş.a.) sau în urma unor descoperiri întâmplătoare.
Trebuie amintită în mod deosebit prezenţa în colecţie a hârtiilor de valoare de 5 şi 10 guldeni emise în Timişoara în 1 mai 1849; a asignatelor timişorene de 10, 20 şi 50 fileri emise în 1 decembrie 1919, dar şi a altor emisiuni de necesitate bănăţene rare.
Colecţia Medalii însumează 2.343 medalii, plachete, matriţe, decoraţii, insigne şi jetoane. Se remarcă: medalioane romane (sec. II-III p.Chr.); medalia cardinalului de Veneţia, Petrus Barbus (1455); medaliile dedicate generalului G.B. Castaldo (1551-1556); medalia foarte rară a cardinalului Richelieu (1631), gravor Jean Warin; medaliile eliberării oraşului Timişoara de către austrieci de sub ocupaţia turcească (12 octombrie 1716); decoraţiile lui Augustin Weber (1833-1909), capelan al împăratului Maximilian I al Mexicului (printre care Ordinul mexican imperial „Maria de Guadalupe”, rang de cavaler); colecţia de medalii Constantin Vasilescu (fost contabil al Casei Regale), intrată în patrimoniul Muzeului Banatului în perioada interbelică, precum şi numeroase piese cu o deosebită valoare artistică. În cadrul colecţiei, medaliile referitoare la istoria Banatului şi a oraşului Timişoara ocupă un loc important.