Program de vizitare: Miercuri - Duminica: 10:00 - 18:00 (închis luni și marți)
1. Denumirea piesei: Bază de statuie funerară;
2. Material, tehnologie: calcar oolitic, piatra destul de schematic lucrată;
3. Stare de conservare: bună, doar câmpul inscripționat este tocit, literele din rândurile inferioare invizibile;
4. Dimensiuni: 77 x 45 x 25 cm, h(litere) = 4 – 4,5 cm;
5. Descriere: capitelul și baza au o profilatură simplă;
6. Inscripția: D(is) M(anibus) / P(ublius) Ael(ius) Claudia – / nus mil(es) n(umeri) P(almyrenorum) T(ibiscensium) / …. vix(it) an(nos) / …. S C … / …. A …. / … MP …… / ….. M …..
Traducerea: Zeilor Mani, Publius Aelius Claudianus, soldat în (unitatea) numerus Palmyrenorum Tibiscensium … a trăit ani…
7. Loc de descoperire: găsită în poziție secundară căzută la exterior de zidul estic al castrului mare de la Tibiscum;
8. Observații și datare: a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 7487;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ovidiu Țentea, Ex Oriente Ad Danubium. The Syrian Units on the Danube Frontier of the Roman Empire, Mega Publishing House, Cluj-Napoca, 2012, p. 71-72; UEL 15053; HD 046523; EDCS-11200460
1. Denumirea piesei: Stelă funerară (parțial păstrată);
2. Material, tehnologie: gresie conglomerată, piatra de culoare verde, stilizat sculptată și inscripționată;
3. Stare de conservare: fragmentată în 2 bucăți, este parțial distrusă suprafața în zona chenarului;
4. Dimensiuni: 107 x 80 x 17 cm, h(litere) = 6,5 – 7 cm;
5. Descriere: în registrul superior, redate într-o nișă, apare stilizat sculptat o coroană cu panglici sau bustul defunctului, chenarul în partea superioară formează 3 arcade;
6. Inscripția: D(is) M(anibus) / Terra te – / net corpus no – / men lapis atque / animam aer qu – / am melius fuer – / …..
Traducerea: Zeilor Mani, Pământul ține (cuprinde) trupul, numele este pe piatră, iar sufletul se află în aer, cu cât mai bine ar fi fost …
7. Loc de descoperire: găsită în poziție secundară reutilizată în zidul unei construcții militare de secol al XVIII-lea din Caransebeș, adusă foarte probabil de la Tibiscum;
8. Observații și datare: textul are valențe filosofice, stoice și un character poetic, elegiac;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 7497;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ana-Maria Sămărghițan, Poezia funerară în Dacia, în Funerararia dacoromana (coord. Mihai Bărbulescu), Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, p. 175-176; UEL 17552; HD 0465668; CLE 01207
1. Denumirea piesei: Altar votiv;
2. Material, tehnologie: marmură de Bucova, elegant prelucrată și inscripționată (stare fragmentară din cauza friabilității pietrei);
3. Stare de conservare: precară, câmpul inscripției este aproape în întregime ros de vechime (urme de vopsea roșie în interiorul literelor);
4. Dimensiuni: 80 x 28 x 31 cm, h(litere) = 3 – 3,5 cm;
5. Descriere: partea păstrată cu capitel și bază are în partea superioară centrală o rozetă, la marginea dreaptă o volută, profilatură elegantă (la Muzeul din Caransebeș se mai păstrează un fragment mai mic, din latura stângă) – am redat aici desenul care reconstituie întregul monument.
6. Inscripția: Bel[o] deo Palmyr(eno) / Ae[l(ius) Z]abdibol / ar[m]orum cus(tos) / e[x Nu]mero / Pal[myreno]rum / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito)
Traducerea: Lui Bel zeul Palmyrei, Aelius Zabdibol, armurier din (unitatea) numerus de palmyreni, juruința făcută a împlinit-o cu bucurie după merit.
7. Loc de descoperire: găsită în poziție secundară reutilizată în zidul castrului mare de la Tibiscum (latura estică, aproape de porta praetoria a castrului mare);
8. Observații și datare: textul este o dedicației (unică în Dacia) către zeul patriei, Bel al Palmyrei, sec. II-III p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 7495;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ovidiu Țentea, Ex Oriente Ad Danubium. The Syrian Units on the Danube Frontier of the Roman Empire, Mega Publishing House, Cluj-Napoca, 2012, p. 71-72. AE 1971, 00405; AE 1977, 00694 UEL 15411; HD 020599; EDCS-11200445
1. Denumirea piesei: Stelă funerară;
2. Material, tehnologie: augit-andezit de Uroiu, piatra destul de îngrijit lucrată și inscripționată (prezintă pe alocuri și urme de vopsire cu roșu);
3. Stare de conservare: bună, doar partea superioară este parțial distrusă;
4. Dimensiuni: 138 x 43 x 30 cm, h(litere) = 5 cm (primul rând 7 cm);
5. Descriere: în registrul superior, redate într-o nișă, apar sculptate busturile a doi bărbați tineri bărboși și cu părul creț;
6. Inscripția: D(is) M(anibus) / Antonio / Marco / et Val(erio) Iulian – / o mil(itibus) ex Pa – / lmyra vix(erunt) a – / n(nis) XXX po(suit) Ae – / l(ius) Priscus / b(ene)merentibus
Traducerea: Zeilor Mani, lui Antonius Marcus și Valerius Iulianus, ostași din Palmyra au trăit ani 30, a pus Aelius Priscus celor care au binemeritat.
7. Loc de descoperire: găsită în poziție secundară reutilizată în zidul castrului mare de la Tibiscum;
8. Observații și datare: textul are litera A fără bara orizontală, foarte probabil mijlocul secolul al II-lea p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6362;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ovidiu Țentea, Ex Oriente Ad Danubium. The Syrian Units on the Danube Frontier of the Roman Empire, Mega Publishing House, Cluj-Napoca, 2012, p. 71-72; UEL 15007; HD 046535; EDCS-11200465
1. Denumirea piesei: Sarcofag (zona frontală) parțial păstrat;
2. Material, tehnologie: marmură de Bucova, piesă îngrijit lucrată și inscripționată;
3. Stare de conservare: precară, suprafața fragmentară a fost afectată în urma deselor relocări și a lucrărilor de restaurare;
4. Dimensiuni: 248 x 91 x 28 cm, h(litere) = 5,8 cm;
5. Descriere: din frontonul fragmentar de sarcofag, azi reconstituit s-au mai păstrat 5 bucăți, mai ales din marginea dreaptă unde există și un relieful cu Attis (figură umană mutilată în mare parte).
6. Inscripția: [D(is) M(anibus)?] / Publi Aeli Ulpi vet(erani) ex dec(urione) / hanc sedem longo placuit sacrae labori / hanc requiem fessos tandem qua conderet artus / Ulpius emeritis longaevi muneris annis / ipse suo curam / titulo dedit ipse sepulcri / arbiter hospitium membris fatoque paravit
Traducerea: [Zeilor Mani (?)] lui Publius Aelius Ulpius veteran fost decurion, Acest locaș hotărât-a să-l închine trudei sale-ndelungi În loc de odihnă să-și pună istovitele mădulare la urmă, Ulpius, după-ncheierea lungilor ani de slujbă sub arme, (5) Îngrijitu-s-a însuși de lespede și de mormânt, Făcând ca stăpân sălaș osemintelor sale.
7. Loc de descoperire: în ruinele donjonului medieval de la Turnu Ruieni, aproape de Caransebeș;
8. Observații, analogii și datare: are text versificat (aparține categoriei rare și valoroase de inscripții de tip carmina latina), secolul al II-lea p.Chr.;
9. Loc de păstrare: Muzeul Național al Banatului Timișoara, nr.inv: IV 6339;
10. Bibliografie selectivă și baze de date: Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994; Ana-Maria Sămărghițan, Poezia funerară în Dacia, în Funerararia dacoromana (coord. Mihai Bărbulescu), Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, p. 174-175. UEL 17549; CLE 00460; EDCS-26600747