Preaiubite cetitorule,

În seara de 24 februarie, la ora 18:00, Muzeul Național al Banatului își deschide mansarda pentru un eveniment complet: premierea „Îndrăgostiți de amintiri” și Balul de Dragobete.
Povestitorul serii va prezenta și va premia cele mai iubite fotografii din concurs, iar chipuri din alte vremuri vor reveni în fața noastră, în aplauze. Momentul festiv va deschide balul.
Apoi, glasul Dorinei Vasilashko va aduce muzica în salon, iar valsul anilor 1800 va aduna pașii pe ring. Turul ghidat prin expoziția dedicată burgheziei Timișoarei și surprizele pregătite pentru oaspeți vor întregi atmosfera.
Ne-ar încânta să vedem cât mai multe ținute tematice, inspirate din atmosfera de altădată. Alegerea rămâne la latitudinea fiecăruia, fără caracter obligatoriu. Contează prezența, energia și felul în care fiecare își poartă zâmbetul.
Love yourself and dance a little.
Ne întâlnim la Bastionul Maria Theresia, strada Martin Luther, nr. 4, mansarda B1.

Vă așteptăm cu entuziasm.

Muzeul Național al Banatului te provoacă !
Arată-ne ce-nsemna pe vremuri dragostea, trimițându-ne o fotografie din colecția ta! Deschide cufărul cu amintiri, alege o fotografie „îndrăgostită” și trimite-ne-o pe e-mail. Ți-am pregătit premii în bani (în valoare de 1000 lei), dar și o seară de bal, chiar de Dragobete.

Ce trebuie să faci pentru a participa?
Trimite pe @. o fotografie „vintage” (din arhiva familiei) cu îndrăgostiți. Adaugă-i o scurtă descriere, să primească șarmul semnăturii tale.
* ̂ ’90.

Nu uita să specifici în e-mail numele și prenumele, vârsta și numărul de telefon.

Termen limită: miercuri, 18 februarie 2026, ora 12:00.

Toate fotografiile vor fi postate pe paginile de Facebook și Instagram ale muzeului și vor putea fi votate până duminică, 22 februarie, ora 20:00. Anunțarea câștigătorilor o vom face 2 ore mai târziu - în funcție de numărul voturilor primite ( Fb+Insta).

Punem în joc 3 premii. Premiile sunt în valoare de 1000 lei, după cum urmează: locul I – 500 lei, locurile II - 300 lei și III – 200 lei. Fiecare participant va primi o diplomă de participare dar și o invitație la Balul de Dragobete, din 24 februarie.

Preaiubite cetitorule, o ultimă șoaptă se cuvine notată. După aflarea câștigătorilor, Muzeul Național al Banatului își deschide salonul pentru Balul de Dragobete, o întâlnire dedicată poveștilor de iubire și fotografiilor care le păstrează vii. Despre surpriză se vorbește deja în cercuri restrânse.
A Ta devotată cronicară a întâmplărilor mondene, Domniță Zia, cea care adună zvonurile și le dă tiparului.
Succes!
_____________
Un eveniment finanțat de Societatea de Istorie și Arheologie a Banatului.

*se acceptă o singură fotografie pentru fiecare familie, regulă stabilită pentru o selecție echilibrată și o evaluare corectă a tuturor participanților.
*voturile generate prin boți, conturi false sau mecanisme artificiale determină descalificarea fotografiei, pentru protejarea unui proces corect și transparent.
#mnab #indragostitideamintiri #concurs

Meşteşugul armelor de foc portative pe bază de cremene s-a dezvoltat în Balcani sub influenţa turcilor otomani. Armurierii veniţi din Orient odată cu trupele otomane făceau parte din categoria ienicerilor, aceştia fiind şi cei care i-au învăţat pe meşteşugarii locali secretul făuririi armelor. În Balcani, la armele de foc cu cremene s-a folosit în cele mai multe cazuri mecanismul cu arc de armare exterior, aşa-numitul mecanism spaniol, miquelet sau turcesc, denumit astfel în contextul în care era utilizat la marea majoritate a armelor orientale. În aceeaşi perioadă, în Occident era mai întrebuinţat mecanismul cu arc de armare interior (aflat în interiorul mecanismului), aşa-numitul mecanism francez, perfecţionat de armurierii francezi în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Mecanismul de tip francez a fost folosit în Balcani îndeosebi în secolele XVIII-XIX la pistoalele masive de cobur (kubure).

Pistoalele (kubure) cu cremene de tipul pećanke. În ceea ce-i privește pe armurierii din Peć (Kosovo și Metohia), primele informaţii scrise despre aceştia le avem menţionate în catastihul Mănăstirii Sfintei Fecioare, unde sunt amintite donaţiile lui Dmitar tuvekčia în 1769 şi Jovo tufekčija în 1776, armurieri din Peć. Alţi armurieri nu mai sunt amintiţi până la mijlocul secolului al XIX-lea, dată la care oraşul devine renumit pentru producţia de kubure pećanke sau altfel spus pistoale de cobur din Peć. Kubure pećanke au fost ieftine, robuste, fiabile şi foarte populare, fiind printre cele mai comune pistoale în Balcanii secolului al XIX-lea. Pećanke au ca elemente distinctive: un bulb masiv, rotund şi mânerul din lemn. Uneori talpa mânerului se termină cu un bumb din alamă în formă de trunchi de prismă octogonală. Mai modeste ca realizare, aceste pistoale sunt placate cu tablă decorativă din alamă. Nu există nici o dovadă care să confirme faptul că acest tip de pistol a fost produs în secolul al XVIII-lea, deşi aspectul lor sugerează acest fapt. Atelierele armurierilor erau concentrate în apropiere de Okolj. Fraţii Mula Ibro şi Mula Ali au fost primii producători de kubure pećanke. În secolul al XIX-lea, armurierii din Peć au importat ţevi din Prizren, Taslidža şi din Italia. Ţevile de armă italiene au fost tăiate în două pentru realizarea ţevilor de kubure pećanke. Aceste pistoale au fost realizate după forma pistoalelor de secol XVIII din Brescia, având însă adăugiri cu caracter local. Pe mâner, în partea interioară, apare deseori reprezentată sabia Dhu al-Fiqar şi potcoava. Potrivit tradiţiei islamice, Dhu al-Fiqar sau Zulfiqar este sabia bifurcată a liderului islamic Ali, devenită un simbol al musulmanilor şiiţi. Sabia Dhu al-Fiqar şi potcoava sunt simboluri ale armurierilor din Peć, fiind încrustate cu argint pe partea inferioară a mânerelor pistoalelor. În epocă, o pereche de pećanke putea fi cumpărată cu 10 ducaţi.

Atelier: balcanic, Metohia, Imperiul otoman.

Datare: prima jumătate a sec. al XIX-lea (țeava realizată în anul 1814).

Lungimea ţevii: 29,5 cm.

Lungime totală: 46 cm.

Calibru: 17 mm.

Colecţia de arme a Muzeului Național al Banatului din Timişoara, număr de inventar istorie 3137.

Expoziție-eveniment a fotografei Christine de Grancy la Muzeul Național al Banatului din Timișoara

La pas, pe acoperișurile palatelor și clădirilor istorice ale Vienei. Doar călătorii norocoși vor ajunge vreodată în aceste spații, aflate între cer și pământ, unde arhitecții și artiștii de altădată au ascuns simboluri istorice, mesaje pentru viitor, reprezentări ale unor jocuri de putere. Toate acestea se dezvăluie în expoziția „Zeii de împrumut ai Vienei. Martori împietriți” a renumitei fotografe de teatru și artă Christine de Grancy. Marea artistă ne-a părăsit pe neașteptate în 2025, în plin turneu al expoziției în România. După ce a fost văzută de mii de vizitatori din țară și din Europa, expoziția ajunge la Timișoara grație colaborării dintre Muzeul Național al Banatului și Forumul Cultural Austriac, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș. Vernisajul are loc pe data de 5 februarie, ora 17.00, la Muzeul Național al Banatului, Bastionul „Maria Theresia” (Str. Martin Luther 4), în prezența curatoarei expoziției, actrița Mercedes Echerer, a Ambasadoarei Austriei în România, Ulla Krauss-Nussbaumer, și a Consulului onorific al Austriei la Timișoara, Georg Bardeau.

Din 1975 si până în ultimii săi ani de viață, artista vizuală Christine de Grancy a lucrat continuu la acest adevărat proiect artistic și de cercetare, la intersecția dintre fotografie, arhitectură, antropologie, artă plastică și semiotică. „Zeii de împrumut ai Vienei. Martori împietriți” a devenit, astfel, ultima sa mare expoziție itinerantă, un mesaj despre lecțiile istoriei, trecerea timpului, însemnătatea artei și forța vieții. Artista a dorit ca această expoziție să ajungă și la Timișoara, un oraș care are atâtea similitudini cu capitala austriacă – istorice, arhitecturale, artistice, de structură urbană – încât a fost adesea numit „Mica Vienă”. Această idee devine acum realitate la Muzeul Național al Banatului, unde expoziția va putea fi vizitată până pe 29 martie 2026.

Personalitatea lui Christine de Grancy precum și opera sa vor fi, de altfel, subiectul unei lecturi performative – „Despre lume și vremuri - Viena și Mica Vienă în imagini literare contemporane” –, oferită de actrița Mercedes Echerer, alături de colegii săi actori Karsai Dóra și Harald Weisz. Întâlnirea se va desfășura pe 6 februarie, ora 16.30, în foaierul Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara și al Teatrului German de Stat din Timișoara (Str. Alba Iulia 2). Lectura este realizată de Forumul Cultural Austriac cu sprijinul celor două teatre, în cadrul Microstagiunii lor comune (5-9 februarie). Vor fi prezentate fragmente din texte pe care fotografiile artistei austriece le-au inspirat unor scriitori contemporani importanți din Austria. Evenimentul se va desfășura în limbile germană, maghiară și română, cu traducere în limbile română și engleză.

Citată printre cei mai buni 100 de fotografi din lume de către prestigioasa publicație „Photo France”, excepționala artistă vizuală Christine de Grancy s-a stins din viață pe 20 martie 2025. Imaginile în mișcare nu au interesat-o niciodată. Lumea ei era cea a fotografiei, a clipei surprinse pe peliculă, pentru care avea un simț cu totul special. Tocmai de aceea, a fost supranumită „die Augnerin”, ceea care vede detaliul pe care ceilalți nici măcar nu-l observă.

Născuta la Brno, în 1942, Christine de Grancy s-a făcut cunoscută ca fotografă de teatru, în a doua parte a anilor 1970, la Burgtheater, în epoca directoratului lui Achim Benning, unde a și început proiectul care avea să devină „Zeii de împrumut ai Vienei. Martori împietriți”. Călătoriile sale fotografice au condus-o, între altele, în Grecia, Japonia, SUA, Rusia, Algeria, Sahara Occidentală, Portugalia, China, Tibet, Pakistan, Turcia, Georgia, Niger și Mali. Fiecare fotografie a sa, realizată în cele mai diverse spații culturale, era rezultatul unei cunoașteri respectuoase și profunde a oamenilor pe care îi portretiza.

În 2023, Ministerul austriac al Afacerilor Europene și Internaționale a preluat proiectul expozițional „Geliehene Götter. Steinerne Wiener / Zeii de împrumut ai Vienei. Martori împietriți”, pe care l-a dezvoltat împreună cu actrița și curatoarea Mercedes Echerer, care prezintă o serie impresionantă de fotografii cu personaje mitologice, simbolice, istorice, aflate pe acoperișurile celor mai cunoscute clădiri vieneze. Parafrazându-l pe Arthur Schnitzler – „Ceea ce a fost, este!” –, fotografiile lui Christine de Grancy vorbesc despre trecut și despre consecințele acestuia asupra prezentului. Arta ei aduce laolaltă amintiri, iluzii, proiecții ale viitorului, dar și viață reală de zi cu zi, elemente pe care artista le îmbina cu minuțiozitate.

„Istoriile în imagini surprinse de Grancy conțin note de ironie, dar și semnificații mai profunde. De ce, tocmai în Viena lui Sigmund Freud, nu există o statuie a lui Mnemosyne, zeița memoriei? Să fie doar o întâlmplare faptul că o sculptură a zeiței zvonurilor, Fama, tronează pe acoperișul Hofburg-ului? De ce Pallas Athena, zeița înțelepciunii și a războiului, păzește Parlamentul purtând-o în palmă pe Nike, zeița victoriei? La vremea respectivă, poate că simboliza dorința de democrație - dar astăzi? Și totuși, ce caută un îmblânzitor de cai în fața aceleiași clădiri? Rușine celui care gândește ceva nelalocul lui despre toate acestea!”, spune curatoarea expoziției, actrița Mercedes Echerer.

La peste 80 de ani, Christine de Grancy a fost prezentă la numeroasele vernisaje ale expoziției „Zeii de împrumut ai Vienei. Martori împietriți”, a participat ea însăși activ la instalare, a susținut ateliere și a discutat cu artiști locali. Astfel s-a întâmplat și la București, în octombrie 2023, cu ocazia vernisajului din cadrul Festivalului Național de Teatru. Documentarea video a acelui atelier a fost realizată de Judy Florescu („Verbs Describe Us”) și este prezentată în cadrul expoziției de la Timișoara.

„Zeii de împrumut ai Vienei. Martori împietriți” a devenit, între timp, unul dintre cele mai de succes proiecte expoziționale prezentate de Forumul Cultural Austriac în România, cu mii de vizitatori care, grație artei Christinei de Grancy, descoperă o hartă subiectivă a Vienei și câteva secrete ale patrimoniului său.

Tiparul de bronz păstrat în colecția Muzeului Național al Banatului a fost descoperit în primăvara anului 1906 de către Romulus Lugojan, în via sa de la Silagiu (jud. Timiș).

Pe una dintre fețele tiparului a fost modelată în negativ o matrice care servea pentru realizarea, prin tehnica presării, a unor aplice decorative din foițe de alamă, argint sau aur. Pe baza descoperirilor arheologice a unor piese finite asemănătoare cu matricea de pe tipar, precum aplicele de argint din tezaurul de podoabe de la Macoviște (jud. Caraș-Severin) (Muzeul Banatului Montan, Reșița) sau de la Sibnica (Serbia) (Muzeul de Istorie al Serbiei, Belgrad), putem interpreta piesa ca fiind un tipar pentru producerea aplicelor de diademe. Un accesoriu feminin popular în Imperiul Bizantin, cu rol de însemn al membrilor claselor sociale înstărite, așa cum se poate observa în cazul portretelor familiei nobilului sârb Kesar Novak (Кесар Новак) pe fresca bisericii Sf. Maria din Mali Grad (Albania), diadema a cunoscut în timp o răspândire și o simbolistică mai largă sub forma cununilor nupțiale și a cununilor funerare. Cele din urmă se leagă de obiceiul cunoscut din epoca creștină sub numele de nunta cerească în cazul persoanelor decedate la o vârstă fragedă, necăsătorite, înlocuind astfel cununa nupțială pe care nu o primiseră în timpul vieții.

Text: Zsuzsanna Kopeczny (mai multe detalii în articolul „Diadem Pressing Matrixes from the Collection of the National Museum of Banat (XIIth– XIVth c.), in Orbis Mediaevalis V, 2025, p. 175-190.

Surse imagini:

Tipar medieval (Zsuzsanna Kopeczny, MNaB)

Aplică de diademă de la Macoviște (după Dumitru Țeicu, Arta minoră medievală din Banat. Timișoara, 2009, p. 109, Pl. 45)

Aplică de diademă de la Sibnica (Serbia) (

)

Frescă biserica Sf. Maria, Mali Grad (Albania), figură feminină cu diademă (https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/74/Prespa_Lake_National_Maligrad_Church.jpg)

Luni, 20 octombrie 2025, la ora 14:00, Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, va deschide oficial programul „Școala Altfel la Muzeu” prin vernisajul expoziției „Atingeri de strălucire”, organizată în colaborare cu Liceul Tehnologic UCECOM „Spiru Haret” Timișoara. Evenimentul va avea loc în spațiile expoziționale de la etajul I al Bastionului Maria Theresia.

Expoziția aduce în atenția publicului o selecție de bijuterii realizate manual de Camelia Oszlanszky, profesor la Liceul UCECOM „Spiru Haret” Timișoara, artist cu o activitate recunoscută și premiată în țară și în străinătate. Colecția cuprinde peste o sută de piese create din materiale naturale: pietre semiprețioase, perle de cultură, scoici, melci și fibre textile,  lucrări care îmbină meșteșugul, creativitatea și o estetică bazată pe armonia formelor și culorilor.

„Fiecare bijuterie s-a născut din răbdare și observație. În atelier, îi învăț pe elevi să privească detaliul și să respecte procesul. Nu e doar despre estetică, ci despre o formă de disciplină și bucurie a lucrului bine făcut. Faptul că pot lucra alături de fiica mea, care este elevă, dă acestei pasiuni un sens aparte”, afirmă Camelia Oszlanszky.

Lucrările sale se remarcă prin folosirea motivelor vegetale și zoomorfe și printr-o cromatică simbolică: aurie, albă, albastră și verde. De-a lungul timpului, podoabele au avut, în spațiul românesc și în cel balcanic, o funcție dublă: estetică și identitară. În satele românești, salbele și zgărzile indicau statutul social, vârsta sau starea civilă, iar în Bulgaria, aranjarea bijuteriilor pe portul tradițional transmitea informații despre originea și familia purtătoarei. În alte culturi ale lumii, bijuteriile erau purtate ca forme de protecție sau apartenență, din Maroc până în Asia Centrală, din Japonia până în Orientul Mijlociu. Prin aceste paralele, expoziția deschide o perspectivă interculturală asupra bijuteriei ca formă de expresie umană.

Deschiderea va fi completată de un moment muzical susținut la harpă și violoncel, care va oferi publicului o experiență sonoră rafinată, în acord cu tema expoziției. Muzica, meșteșugul și educația se întâlnesc astfel într-un cadru comun, conceput special pentru a marca începutul unei săptămâni dedicate creativității.

Imediat după vernisaj, Secția de Pedagogie Muzeală a Muzeului Național al Banatului, coordonată de Corina Cranciova, muzeograf și istoric, va organiza un atelier educativ destinat copiilor și adolescenților. Participanții vor explora materialele, culorile și simbolurile bijuteriilor și vor crea propriile piese inspirate de motive tradiționale din Banat și din alte culturi ale lumii. Activitatea urmărește dezvoltarea creativității, a atenției pentru detaliu și a interesului pentru meșteșugurile artistice.

Prin acest eveniment, Muzeul Național al Banatului își reafirmă rolul educativ și cultural, oferind elevilor o alternativă la învățarea convențională. Programul „Școala Altfel la Muzeu” se desfășoară pe tot parcursul anului și include tururi tematice, ateliere de restaurare, demonstrații, prezentări interdisciplinare și întâlniri cu specialiști din domenii variate. Scopul său este de a construi o legătură între patrimoniu, educație și comunitate.

Expoziția „Atingeri de strălucire” va rămâne deschisă publicului până la 31 decembrie 2025, la etajul I al Bastionului Maria Theresia, putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10:00–18:00.

Muzeul Național al Banatului cu sprijinul Consiliului Județean Timiș invită publicul la vernisajul expoziției „Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă. 1800 - 1947”, care va avea loc vineri, 10 octombrie 2025, la ora 17:00, în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia. Evenimentul marchează deschiderea unui proiect amplu dedicat unei clase sociale care a modelat identitatea culturală, economică și urbană a provinciei istorice Banat în epoca modernă.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 11 octombrie 2025 - 25 ianuarie 2026, în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia, clădire emblematică pentru istoria orașului.

Organizată cu prilejul comemorării a 85 de ani de la moartea lui Ioachim Miloia (1897-1940) - istoric de artă, profesor universitar și director al Muzeului Banatului -, expoziția reprezintă cea de-a doua parte a „Trilogiei sociale a Banatului”, demers expozițional inițiat în anul 2024 cu proiectul „Între memorie și uitare. Familii nobile din Banat în perioada modernă”.

„Albume de familie” urmărește istoria burgheziei bănățene între 1800 și 1947, perioadă în care provincia a cunoscut transformări politice și culturale importante: de la apartenența la Regatul Ungariei și ulterior la monarhia austro-ungară, până la integrarea în Regatul României după 1919. Expoziția explorează rolul și influența acestei clase sociale în viața urbană și aduce în fața publicului o selecție amplă de bunuri culturale care reflectă universul cotidian, intelectual și economic al burgheziei.

Prin intermediul unor piese de pictură, grafică, sculptură, mobilier, ceramică, sticlă, metale, cărți, documente, medalii, scrisori, fotografii și textile, expoziția recompune fragmente din viața și memoria colectivă a familiilor care au marcat istoria socială a Banatului. Aceste obiecte surprind dinamica economică, socială și culturală a regiunii de-a lungul unui secol și jumătate, până la anul 1947, moment care marchează sfârșitul epocii burgheziei odată cu instaurarea regimului comunist și proclamarea Republicii Populare Române.

Proiectul este rezultatul unei colaborări extinse între Muzeul Național al Banatului și importante instituții muzeale și arhivistice din vestul țării. Alături de Complexul Muzeal Arad, Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, Muzeul Banatului Montan Reșița, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și Arhivele Naționale - Serviciul Județean Timiș, expoziția reunește de asemenea contribuții din colecții private și din partea unor cercetători și colecționari dedicați istoriei bănățene.

Printre piesele reprezentative se numără litografia „Primirea vizitei regelui Ferenc József I în Timișoara la 16 septembrie 1891” (1894), realizată după pictura cu același titlu semnată de Johann Wälder - o mărturie a spiritului civic și a vieții protocolare din epocă.

„Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă. 1800 – 1947” oferă o perspectivă complexă asupra unei epoci definitorii pentru identitatea culturală a Banatului. Este o invitație la reflecție asupra contribuției burgheziei la formarea unei societăți urbane moderne, la dezvoltarea orașelor și la conturarea unui stil de viață rafinat, deschis spre Europa. Prin obiectele expuse și poveștile lor, vizitatorii pot descoperi legătura profundă dintre memorie, patrimoniu și prezent.

Expoziția este organizată de Muzeul Național al Banatului, sub coordonarea muzeografului Marius Cornea, și a fost realizată cu contribuția colegilor din Compartimentul de Arte Vizuale și Secția de Istorie: dr. Zoran Marcov - șef Secția Istorie, dr. Nicoleta Demian - cercetător, dr. Ciprian Glăvan - muzeograf, Liana Flutur - muzeograf, Luminița Paul - expert conservator.

Loc: Bastionul Maria Theresia, mansarda B1
Perioadă: 11 octombrie 2025 - 25 ianuarie 2026
Program de vizitare: miercuri - duminică, orele 10:00 - 18:00
Vernisaj: 10 octombrie 2025, ora 17:00

Joi, 18 septembrie 2025, de la ora 18:00, în Mansarda B2 a Bastionului Maria Theresia (str. Martin Luther, nr. 4, Timișoara), va avea loc vernisajul expoziției „Gărâna 2025 - Atelier de creație”, cea de-a XV- a ediție a Simpozionului de Artă Contemporană, organizat de Muzeul Național al Banatului, în colaborare cu Fundația Herczeg și cu sprijinul Consiliului Județean Timiș și al Egeria.

Ajuns la a XV- a ediție, Simpozionul de Artă Contemporană de la Gărâna s-a consolidat în timp ca un spațiu de libertate creativă, în care natura, liniștea muntelui și dialogul dintre artiști dau naștere unor lucrări care revin, an de an, pe simezele Bastionului Maria Theresia.

Expoziția reunește peste 30 de lucrări de pictură și sculptură, semnate de artiști consacrați și de creatori aflați la început de drum. Pentru fiecare dintre ei, atelierul de la Gărâna a fost un spațiu al inspirației, al întâlnirilor fertile și al dialogului artistic.

Artiștii participanți: Dacian Andoni, Ambrus Apor - Nimbert, Dona Arnakis, Cătălin Bădărău, Dana Constantin, Köteles Róbert, Toma Libotyan, Madár Réka, Doina Mihăilescu, Nagy Gábor, Nádas Alexandra, Laurian Popa, Ana Maria Szőllősi, Bogdan Rața, Petrică Ștefan, Tamás Attila, Edith Torony, Eugen Țîbuleac, Miki Velciov, Dan Vișovan, Mihai Zgondoiu.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 18 septembrie - 26 octombrie 2025, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00.

„Gărâna 2025 - Atelier de creație” este o invitație de a privi arta contemporană ca pe o hartă a întâlnirilor și a energiilor comune, o vitrină a diversității și un laborator deschis publicului. Vă așteptăm să descoperiți aceste povești vizuale, într-un itinerar al artei contemporane care se scrie la Gărâna și se deschide acum Timișoarei.

O seară în care scena devine pasiune pură.

Carmen, baletul care a schimbat istoria dansului