În momentul venirii turcilor otomani în Peninsula Balcanică, meşteşugurile din acest spaţiu erau, ca şi în secolele precedente, strâns legate de centrele comerciale şi de zonele miniere. Nevoile militare i-au determinat pe otomani să sprijine în Balcani apariţia şi dezvoltarea meşteşugurilor legate de producţia de arme.
Meşteşugul armelor de foc portative pe bază de cremene s-a dezvoltat în Balcani sub influenţa turcilor otomani. Armurierii veniţi din Orient odată cu trupele otomane făceau parte din categoria ienicerilor, aceştia fiind şi cei care i-au învăţat pe meşteşugarii locali secretul făuririi armelor. În Balcani, la armele de foc cu cremene s-a folosit în cele mai multe cazuri mecanismul cu arc de armare exterior, aşa-numitul mecanism spaniol, miquelet sau turcesc, denumit astfel în contextul în care era utilizat la marea majoritate a armelor orientale. În aceeaşi perioadă, în Occident era mai întrebuinţat mecanismul cu arc de armare interior (aflat în interiorul mecanismului), aşa-numitul mecanism francez, perfecţionat de armurierii francezi în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Mecanismul de tip francez a fost folosit în Balcani îndeosebi în secolele XVIII-XIX la pistoalele de tipul kubura.
În popor, pistolul era deseori numit şi kubura (cobur). Kubura cu cremene avea mânerul curbat în jos, cu un bulb metalic masiv şi cu mecanism de dare a focului de tip francez, cu arcul cocoşului în interior. Aceste tipuri de arme poartă de regulă numele locului de fabricaţie. Cea mai răspândită kubura în spaţiul balcanic este kubura pećanka (Peć, astăzi în Kosovo). Kubur este un cuvânt turcesc, utilizat pe scară largă în Balcani, în general cu sensul de pistol de cavalerie. Pistolul de cobur era purtat într-un toc numit kuburluk. Termenul de kubur a fost preluat de turci din mediul elen, grecescul koumpoura însemnând pistol. Numele de kubura a devenit ulterior sinonim pentru toate pistoalele mari de modă veche şi chiar dacă este dificil de stabilit data la care a început producţia acestui tip de pistol în Balcani, se consideră că apariţia pistolului kubura trebuie legată de secolul al XVIII-lea. Acest tip de pistol a fost utilizat până târziu în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind amintit şi în perioada războiul ruso-turc din anii 1877-1878.
Pistolul (kubura) cu cremene de tipul Foča. O versiune a pistolului prizrenac (Prizren, astăzi în Kosovo) era produsă la Foča (nord-estul Herţegovinei). Pistoalele din Foča erau acoperite cu tablă din argint, decorată cu arabescuri gravate, iar mânerul acestora era învelit cu sârmă subţire împletită din argint. Tot la Foča a fost realizată o variantă proprie a pistolului de tipul kubura pećanka. Exemplarele din Foča au avut parte de un decor mai bogat, fiind placate cu tablă din argint. Întregul mâner era placat cu tablă de argint gravată, iar gâtul mânerului era învelit în sârmă împletită din argint.
Atelier: vest-balcanic / Foča (Herțegovina, Imperiul otoman).
Datare: mijlocul/a doua jumătate a sec. al XIX-lea.
Lungimea ţevii: 27 cm.
Lungime totală: 44,5 cm.
Calibru: 16 mm.
Colecţia de arme a Muzeului Național al Banatului din Timişoara, număr de inventar istorie 3099.