Exponatul lunii aprilie 2020 – Cochilii Kauri din perioada otomană

Cochilii Kauri din perioada otomană

Melcii kauri (Familia Cypraeidae), sunt un grup de moluște marine format din aproximativ 2000 de specii, ale căror cochilii au fost considerate prețioase încă din cele mai vechi timpuri, datorită aspectului lor de porțelan. Au fost utilizate ca podoabe, accesorii vestimentare, amulete și chiar monede.

Deși acești melci nu trăiesc în apele Mării Negre, în cadrul cercetărilor arheologice desfășurate pe teritoriul actual al României au fost descoperite artefacte din cochilii kauri, precum șiragurile de mărgele din mormintele sciților (secolele VI-V î.Hr.), în descoperirile dacice, în mormintele sarmaților, în mormintele din secolele X-XI și nu numai. Dintre speciile de kauri, cochiliile melcilor Monetaria moneta (Linnaeus, 1758) și Monetaria annulus (Linnaeus, 1758) au devenit foarte populare în întreaga lume, fiind utilizate atât în trecut, cât și în prezent ca amulete și talismane, fiind un simbol pentru noroc, sănătate și fertilitate.

Totodată, pe lângă valoarea estetică și atributele magice, aceste două specii și-au găsit utilitatea ca valută și au circulat pe glob în mai multe locuri decât oricare monedă din istoria banilor, fiind utilizate predominant în Asia, Africa și Oceania, dar și în America de Nord și în unele locuri din Europa. Aceste moluște, sunt specii native din apele calde ale Oceanului Indian și Pacific, dar cochiliile lor s-au răspândit treptat în afara acestui teritoriu, devenind un mijloc de plată utilizat pentru o perioadă de aproximativ 4000 de ani. Rezultatele cercetărilor arheologice ne arată că au fost folosite din secolul al XXIV-lea î.Hr., până în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Totuși, există indicii că ar fi fost folosite ca monede și mai devreme de această perioadă, dar contextul este dificil de separat de utilizarea lor în scopuri ornamentale și ritualice. Cochilii kauri aparținând acestor două specii au fost descoperite și în Timișoara, în cadrul cercetării arheologice preventive, desfășurată în anul 2014 în Piața Unirii, de către o echipă de arheologi a Muzeului Național al Banatului. Cochiliile descoperite datează din perioada otomană (secolul al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea) și sunt de dimensiuni mici (lungimea variază între 1.5 cm și 2.1 cm), lungimea minimă menționată în literatură fiind de 1 cm, iar cea maximă de 4.4 cm. Acestea prezintă urme de prelucrare, fiind secționate apical (este îndepărtată partea superioară), precum și urme de uzură, aspecte ce indică utilizarea lor ca mărgele sau pandantive.

Cochiliile prezentate în imagini fac parte din descoperirea amintită mai sus, cu mențiunea că dispunerea acestora în șirag s-a realizat pentru a ilustra un posibil mod de utilizare, fără a reprezenta contextul în care au fost descoperite.

Bibliografie selectivă

Hogendorn, J., Johnson, M. 2003. The shell money of the slave trade. Vol. 49. Cambridge University Press, 230 pp.
Iconomu, C. 2006. Un mormânt de la sfârşitul primei epoci a fierului de la Pocreaca-Iaşi. Arheologia Moldovei, XXIX, 57 – 65.
Teodoru V.V. 1998. Contribuții la cunoașterea civilizației geto-dacice în zona est-carpatică în lumina cercetărilor arheologice. Arheologia Moldovei, XXI, 29-41.
Dragotă, A. 2014. Podoabe şi accesorii vestimentare din Banat, Crişana şi Transilvania (secolele X–XI). Editura Mega, Cluj- Napoca, 261 pp.