Colecția de Arme

Începuturile colecţiei de armament din cadrul Muzeului Banatului din Timişoara sunt strâns legate de primii ani de existenţă ai Societăţii de Istorie şi Arheologie din Timişoara, societate înfiinţată în anul 1872 la iniţiativa elitei cultural-ştiinţifice bănăţene.

Colecţia istorică de arme a muzeului timişorean cuprinde astăzi câteva sute de piese, cea mai mare parte a obiectelor provenind din vechea colecţie a muzeului (perioada 1872-1914), unde au ajuns în urma unor donaţii, achiziţii, descoperiri arheologice sau în urma schimbului de obiecte, practică existentă în primii ani ai Societăţii.

Colecţia de arme albe, mai numeroasă şi spectaculoasă decât cea a armelor de foc, se încadrează cronologic între sec. al X-lea şi anii celui de-al Doilea Război Mondial, cuprinzând întreaga gamă de arme: militare, civile, de paradă, pentru vânătoare, scrimă etc.

Colecţia armelor de foc acoperă temporal perioada de timp cuprinsă între sec. al XVI-lea şi Primul Război Mondial. Armele de foc din patrimoniul Muzeului Banatului sunt de mai multe tipuri: militare, civile, de vânătoare, pentru tir etc.

Referitor la spaţiul de origine al armelor din colecţie, marea majoritate a pieselor militare sunt de factură central-europeană. O categorie aparte o reprezintă piesele balcanice şi turceşti, destul de numeroase, reprezentate în mod special de iatagane. Mare parte din armele balcanice reprezintă capturi de război din timpul campaniei militare austriece din Bosnia din vara anului 1878.

Săbiile de paradă sunt de provenienţă maghiară şi austriacă, iar armele de vânătoare sunt în proporţie covârşitoare de factură austriacă. Printre piesele exotice amintim existenţa unui însemnat număr de arme asiatice şi africane.

În ceea ce priveşte clasificarea armelor de foc în funcţie de mecanismul de dare a focului, marea lor majoritate sunt arme cu cremene, urmate de cele cu percuţie (capsă) şi într-o mai mică măsură de armele cu percuţie centrală.

Dintre piesele deosebit de valoroase ale colecţiei amintim: sabia de călău a oraşului Timişoara, o spadă medievală de tip viking, iataganul care i-a aparţinut liderului mişcării antiotomane sârbeşti Đorđe Petrović „Karađorđe“, sabia generalului austriac Johann Freiherr von Hiller, sabia familiei nobiliare Osztoics, un coif italian de tipul Morion din sec. al XVI-lea, o archebuză datată în sec. XVI-XVII, o puşcă-tromblon din sec. XVIII, o armă cu aer comprimat de tipul Girandoni de la cumpăna sec. XVIII-XIX, o puşcă balcanică de tipul džeferdar din sec. XVIII-XIX, puşti de vânătoare realizate în atelierul vienez „Fruwirth” (începutul sec. al XIX-lea), „piperniţe” de tipul Mariette etc.

Colecţia armelor de foc cuprinde şi două tunuri: unul mobil, de asalt, realizat la Reşiţa şi utilizat în timpul Revoluţiei de la 1848-1849 şi unul fix, austriac, de crenel, amplasat iniţial pe una din porţile cetăţii Timişoara.

Cele mai reprezentative piese ale colecţiei de armament au fost publicate în cadrul a două cataloage de specialitate: Zoran Markov, Dragutin Petrović, Cold Arms, Vršac, 2012 şi Zoran Marcov, Sergiu Galiş, Pistoale şi revolvere – Colecţia de arme a Muzeului Banatului Timişoara, Timişoara, 2014.