Istoricul Muzeului

1872 — La iniţiativa marelui om de cultură Ormós Zsigmond, prefectul comitatului Timiş şi a unui grup de intelectuali, în 25 iulie 1872 s-a înfiinţat prima societate ştiinţifică din Banat, cu denumirea Societatea de Istorie şi Arheologie, care a avut ca scop constituirea unui muzeu istorico-arheologic în Timişoara. Primele obiecte de patrimoniu înregistrate în inventarul său au fost depozitate iniţial într-o încăpere din Palatul Episcopiei de Cenad, acestea provenind din donaţii, descoperiri arheologice întâmplătoare şi achiziţii.
1876 — Cu sprijinul prefectului comitatului Timiş, Societatea de Istorie şi Arheologie din Banat a primit două încăperi în Casa Wellauer, pe strada Lonovics (actuala Augustin Pacha), sediu al muzeului până în perioada interbelică.
1877 — A avut loc deschiderea oficială a Muzeului Banatului pentru public.
1879 — S-a înfiinţat o societate muzeală distinctă, care urma să se ocupe în exclusivitate de activitatea Muzeului Banatului. Aceasta s-a unificat în anul 1884 cu Societatea de Istorie şi Arhelogie, luând astfel fiinţă Societatea Muzeală de Istorie şi Arheologie.
1887 — Casa Wellauer a intrat în reparaţii generale, care au durat mai mulţi ani, patrimoniul Muzeului Banatului fiind adăpostit în tot acest timp în clădirea vechii prefecturi. În anul 1888 a fost terminată construcţia Palatului muzeal (azi Biblioteca Academiei Române, filiala Timişoara), clădire care s-a dovedit de la început prea mică pentru a adăposti colecţiile Muzeului Banatului.
1889 — Muzeul Banatului a fost redeschis pentru public. La începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, muzeul avea urmatoarele colecţii: de arheologie şi istorie veche, pinacotecă, ştiinţele naturii, bibliotecă si arhivă.
1892 — S-a decis constituirea unei secţii de artă decorativă. Anul 1893 a însemnat pentru Secţia de Istorie momentul iniţierii unor săpături arheologice de specialitate, ce au continuat de-a lungul deceniilor următoare. În anul 1896 Muzeul Banatului a participat la Expoziţia Universală de la Budapesta cu mai multe obiecte, câştigând o medalie de bronz şi o diplomă de mulţumire.
1919 — Odată cu integrarea Banatului în cadrul statului naţional unitar român, Muzeul Banatului a intrat într-o nouă perioadă. O activitate importantă în vederea reorganizării muzeului a avut-o Emanuil Ungureanu, care a deţinut în anii interbelici funcţia de inspector cultural al oraşului Timişoara. Muzeul s-a confruntat în întreaga perioadă interbelică cu lipsa spaţiului, în anul 1937 atribuindu-i-se o parte din Palatului Cultural al oraşului. Cu toate aceste greutăţi, colecţiile sale au sporit, un rol important în propăşirea instituţiei avându-l Ioachim Miloia, Dionisie Linţia, Aurel Ciupe, Marius Moga. Au fost cercetate bisericile de lemn din Banat, au avut loc săpături arheologice organizate ştiinţific (coordonate de către reputatul istoric Constantin Daicoviciu), s-au îmbogăţit colecţiile de ştiinţe naturale şi de artă prin intrarea în patrimoniul lor a unor piese foarte rare. Cel de-al doilea război mondial a îngreunat bunul mers al Muzeului Banatului. Evacuate din cauza bombardamentelor, multe dintre piesele instituţiei au fost jefuite de trupele sovietice aflate în Timişoara (după ce în primul război mondial patrimoniul muzeal a avut de suferit de pe urma ocupaţiei militare sârbe şi a autorităţilor maghiare).
1948 — Muzeul Banatului a fost transferat într-o clădire adecvată menirii sale, Castelul Huniade. După anul 1950, colecţiile Muzeului Banatului s-au îmbogăţit cu piese muzeale valoroase. Până în anul 2000, cuprindea următoarele secţii: Istorie, Sţiintele Naturii, Artă, Etnografie, Muzeul Satului Bănăţean, Laboratorul zonal de restaurare, constituind o instituţie culturală de referinţă a Banatului.
2000 — În 1 ianuarie Muzeul Satului Bănăţean s-a transformat în instituţie muzeală cu statut propriu, în iulie 2006 fiindu-i integrată şi Secţia de Etnografie a Muzeului Banatului.
2006 — Secţia de Artă a Muzeului Banatului a devenit instituţie de sine stătătoare cu denumirea Muzeul de Artă Timişoara. Este şi anul în care Castelul Huniade a intrat în reparaţii capitale, lucrări care continuă şi azi, din martie 2011 expoziţiile organizându-se în Bastionul Maria Theresia.