Sanctuarul Neolitic de la Parța

Asezarea neolitica de la Parta se afla situata in partea de vest a Romaniei, la cca 15 km. sud de orasul Timisoara (judetul Timis). In centrul acesteia a fost cercetat un un edificiu de cult de mari dimensiuni.

Sanctuarul este de formă rectangulară, de 11,6 m lungime şi 6 m lăţime şi este împărţit în două încăperi: încăperea A situată la est şi B, aflată în partea de vest a sanctuarului. În centrul acestuia, pe ambele părţi ale zidului despărţitor dintre cele două încăperi, era o masă altar pe care au fost descoperite o serie de obiecte care ne oferă o imagine despre rirualurile care erau practicate aici.

Încăperea A adăposteşte statuia monumentală aflată pe un soclu de lut decorat la capete cu motive meandrice. La extremităţile soclului sunt modelate două tăvi de ofrande. Statuia este dublă şi redă două personaje, unul feminin, care are pântecul reliefat şi un altul care are un cap de taur modelat realist. Pe masa altar se afla o vatră portativă iar lângă peretele despărţitor o cupă de lut de mari dimensiuni. Masa-altar din această încăpere a fost ulterior împărţită de un zid în două părţi. Pe acest zid au fost modelate capetele unor aminale mici: oi, capre. În faţa statuii monumentale era o uşă străjuită de două coloane de lut care erau terminate cu câte un cap de taur. Pe frunte şi bot, capetele erau decorate cu cu benzi incizate şi pictate cu roşu şi galben. Lângă această uşă era o a doua deschidere, probabil o intrare de serviciu, care avea în partea superioară o nişă în care a fost descoperit un idol-bust în mărime naturală, perforat longitudinal, în care era fixat un craniu. În colţul încăperii au fost descoperite mai multe lame de silex foarte tăioase care erau folosite la scrificiile ritualice. În cadrul acestui ceremonial sângele rezultat din sacrificarea animalelor era depus în cupa de pe masa-altar. Aceste sacrificii aveau drept scop menţinerea bunăvoinţei divinităţii şi au la origine ideea sacrificiului primordial, al omorului primar.

Încăperea B, cu aceleaşi dimensiuni ca şi cea anterioară, a fost divizată în două casete de dimensiuni apropiate. În prima dintre casete era un soclu de lut situat lângă o vatră portabilă susţinută de un suport de pari. Lângă aceasta a fost descoperită o mare cantitate de cenuşă precum şi resturi de la ofrandele aduse zeilor. Pe soclu era un idol-bust care era decorat pe piept cu incizii în zig-zag şi avea o perforaţie verticală în care era fixat un craniu de animal. În cealaltă casetă erau mai multe vase în care erau depuse ofrande. Într-unul dintre aceste vase, o amforă cu faţă umană, au fost descoperite falange de la mâna unui om. Tot în acest spaţiu au fost descoperite boabe de grâu carbonizate care provin de la ofrandele aduse zeilor, prin arderea ritualică (fumigatio) a grăunţelor.

Peretele exterior, în stânga intrării, avea un orificiu circular care tăia un disc de lut şi sub acest ansamblu, lipită pe perete, era o cupă de lut sub care se afla un postamenmt cu o râşniţă de piatră. Acest complex se leagă de râşnitul cultic care avea menirea, ca prin distrugerea învelişului material al seminţei, să elibereze forţele regeneratoare, germinative imobilizate în bobul de grâu. De asemenea prezenţa râşniţei alături de ansamblul compus din orificiul din perete şi de discul de lut adiacent, care simbolizează soarele şi luna, leagă acest ritual de cultul soare-lună, de ciclurile astronomice ale anotimpurilor. Studiile atente efectuate asupra acestui ansamblu din sanctuarul de la Parţa a demonstrat că numai într-o singură zi din an, la data echinocţiului de primăvară, lumina soarelui pătrundea în încaperea A a sanctuarului şi se poziţiona pe capul de taur a statuii monumentale. Acest fapt demonstrează că, pe lângă rolul său cultic deosebit, sanctuarul juca şi rolul de calendar care marca începutul primăverii, a anotimpului regenerării naturii.

Acest complex de cult a funcţionat până în vremea fazei IIC a Culturii Banatului (sfârşitul mileniului al VI-lea BC), când nivelul 6 al aşezării a fost distrus în întregime şi sistematic în împrejurări ce ar putea fi legate de apariţia în zonă a purtătorilor fazei C a culturii Vinca.