Toate postările în: Evenimente

Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor – VIII

Litteczky Endre (1880 – 1953) Portretul lui Pogány László (1928) ulei pe pânză, 84 x 63 cm Compartimentul de Arte Vizuale, achiziție din anul 2018 László Pogány s-a născut la Győr (Ungaria) în 1901 ca fiu al ziaristului Mihály şi al Eugeniei (născută Fuchs, din Jebel). S-a căsătorit cu Anamaria (1907 – 1989), una dintre fiicele medicului Géza Lichtscheindl, directorul spitalului din cartierul Cetate. Cei doi au format o colecţie importantă cu lucrări de Stevan Alexić, Adolf Humborg, Oskar Szuhanek, Endre Litteczky şi, în special, Albert Varga, alături de caricaturi ale personalităţilor timpului, executate de Nándor Kóra Korber şi publicate în paginile ziarului Temesvári Hírlap condus de László Pogány. În anii `20 colaboratorii ziarului de limbă maghiară Temesvári Hírlap au iniţiat acţiuni de strângere de fonduri pentru o placă memorială pe frontonul casei în care a locuit poetul Endre Ady pe fosta stradă János Arany la nr. 12 (azi, strada Ion Ghica) din cartierul Iosefin. Portretul în relief al poetului a fost executat de Ferdinand Gallas, proprietarii ziarului, familia Pogány – Eugenia (1882 – 1941), …

Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor – VII

Sabia familiei nobiliare Osztoics de Șemlacu Mare și Șemlacu Mic (prima jumătate a sec. al XIX-lea) Familia Osztoics (Ostoici în lb. română, Ostojić în lb. sârbă) este originară din Bosnia, fiind una dintre numeroasele familii creştine de pe cuprinsul teritoriului bosniac, care a ales drumul pribegiei în faţa pericolului otoman şi a impunerii tot mai pronunţate a Islamului în acel spaţiu. Strămoşii nobililor Osztoics de mai târziu au migrat în Imperiul Habsburgic, stabilindu-se inițial la Novi Sad (astăzi în Voivodina, Serbia). Pentru meritele obţinute în războaiele antiotomane, împăratul Leopold al II-lea i-a înnobilat în 7 martie 1791 pe Osztoics Bazil şi pe copiii săi, precum şi pe nepoţii născuţi din căsătoria fiului său János. Carta nobiliară cu blazon, emisă în acest sens, a fost publicată în comitatul Bács la 2 decembrie 1791 şi în comitatul Srem la 17 aprilie 1792. În data de 9 decembrie 1802 împăratul Francisc II, în schimbul sumei de 60.422 de forinţi, a trecut în proprietatea familiei Osztoics domeniile Şemlacul Mare şi Şemlacul Mic (aflate în comitatul Timiş) şi a permis …

Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor – VI

Ferenczy Valér (1885 – 1954) Portretul nobilului Elek Patyánszky de Viszák, comite suprem de Caraș semnat cu roșu în stânga jos  Ferenczy Valér Compartimentul de Arte Vizuale, achiziție din anul 2019 Acest portret realizat de Ferenczy Valér în primul deceniu al secolului al XX-lea provine din galeria nobililor Patyánszky de Viszák, o familie  cu un rol bine determinat în viața economică, socială și culturală din zona Lugojului. Înnobilați în prima jumătate a secolului al XIX-lea, membrii acestei familii s-au remarcat prin acțiunile lor politice și economice. Judecători, luptători în armata generalului Bem în timpul revoluției maghiare din 1848, deținători de înalte funcții în aparatul de stat austriac și austro-ungar, reprezentanții acestei familii au fost portretizați în repetate rânduri de artiști consacrați în cele două capitale ale Imperiului Austro-Ungar: Viena și Budapesta. Portretul s-a aflat înainte de anul 1989 în proprietatea Ecaterinei Patyánszky de Viszák, născută Muschong, fiica lui Jacob Muschong, celebrul om de afaceri din Banatul începutului de secol XX, implicat în producția de țiglă și cărămidă în Imperiul Austro-Ungar. Ecaterina s-a căsătorit cu Elemer …

Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor – V

Placă unifacies dedicată Corneliei Brediceanu, realizată de Anton Rudolf Weinberger în 1932   Bustul Corneliei Brediceanu în profil spre dr.; sub bust, legenda: Mama Cornelia (este reprodusă semnătura autografă); jos, în st.: LUGOJ 1932., în dr. semnătura gravorului: A. WEINBERGER. De formă dreptunghiulară, cu partea de sus rotunjită, piesa de bronz are dimensiunile: 169 x 225 mm. Se păstrează în colecția de medalii a MNB la nr. inventar 1734. Nu se cunosc date legate de anul sau împrejurările în care placa Corneliei Brediceanu a ajuns în colecția MNaB.  Piesa, rară și deosebit de frumoasă, nu este cunoscută în literatura românească de specialitate.    Cornelia Brediceanu (1856-1951) a fost fiica Paulinei (născută Seimanu) şi a lui Constantin Rădulescu (1824-1895), avocat, inginer și primar timp de mai mulți ani al orașului Lugoj. Cultivată, cunoscând limbile germană, maghiară şi franceză, a fost în același timp și o pianistă talentată. În 1876 Cornelia s-a căsătorit cu avocatul Coriolan Brediceanu (1850-1909), cel care avea să devină deputat în Parlamentul din Budapesta și unul dintre cei mai cunoscuți militanți pentru drepturile …

Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor – IV

Clișee pe sticlă înfățișând înmormântarea lui Károly Telbisz (24 octombrie 1914)   Károly Telbisz (1854-1914), baron Telbisz de Obesenyo, a fost unul dintre cei mai apreciați primari ai Timișoarei, preluând această funcție la vârsta de doar 31 de ani. În timpul conducerii sale de aproape trei decenii (1885-1914) Timișoara a cunoscut o dezvoltare și o înflorire remarcabilă, devenind primul oraș din țară unde, după model vest-european, întreprinderile au fost preluate în regie proprie. Datorită strădaniilor primarului au fost înființate: Fabrica de pălării, Fabrica de tricotaje, Fabrica de textile, Fabrica de pantofi „Turul”, Fabrica de lanțuri, precum și Industria lânii.  Un mare efort și decizii înțelepte din partea lui Károly Telbisz au presupus lucrările de defortificare a Timișoarei (1891-1910), regularizare a Begăi, canalizarea generală și aprovizionarea cu apă, înglobarea comunei Mehala, înființarea unui Liceu de stat, a unei Preparandii de învățători, a unei Școli Profesionale de prelucrare a lemnului, al unui Liceu de fete, precum și al unui Azil de copii. În timpul conducerii lui Károly Telbisz au fost edificate principalele instituții de cultură timișorene, a …

Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor – III

Serviciu de toaletă pentru călătorie, în cutie de lemn, atelier J. C. Klinkosch k.k. Hof- und Kammerlieferant, Viena, databil 1872-1900, argint 800 0/00, 18 piese, greutate 6,289 kg. Fiecare piesă este marcată cu blazonul comanditarului, o familie de aristocrați cu rang de conți.  Compartimentul de Arte Vizuale, achiziție în anul 2018 Realizate la Viena de firma Josef Carl von Klinkosch, cele 18 piese din argint 800 0/00 reprezintă o mărturie a gustului pentru lux a marii burghezii și a aristocrației din Imperiul austro-ungar. Acest serviciu de călătorie pentru două persoane a fost produs după anul 1879, când împăratul Franz Joseph îl înnobilează pe Josef Carl, acordându-i titlul nobiliar ”Ritter von ” (cavaler de Klinkosch).  Firma Klinkosch a fost înfințată în 1830/1831 de Carl Klinkosch și Stefan Mayerhofer cu numele Mayerhofer și Klinkosch, în anul 1851 fiind preluată de Josef Carl. Grație produselor de argint de înaltă calitate, firma Klinkosch a fost căutată de marea burghezie și artistocrație a Imperiului, din anul 1855 firma deținând și calitatea de furnizor regalo-imperial (k.u.k Hof- und Kammerlieferant). În anul …

Exponatul lunii mai 2020 – Coiful Gărzii Cetățenești din Timișoara

În anul 1718, odată cu înființarea Magistratelor German și Rascian, în Timișoara au fost create și Gărzile Cetățenești înarmate, care au avut atât rol militar, fiind implicate în conflictul austro-turc din 1738-1739, cât și civil, asigurând paza și ordinea orașului, carantina spitalelor etc. Cunoscute sub numele de Bürgergarde și Freie Compagnie, aceste unități sunt destul de rar amintite în documentele de până în anul 1781. Odată cu acordarea drepturilor de oraș liber regesc în anul 1781, la Timișoara au fost reorganizate Gărzile Cetățenești, fiind dotate cu uniforme, arme și drapele noi. Conform datelor statistice păstrate, în anul 1782 garda germană avea 154 membri, iar cea sârbească 118 membri. Două decenii mai târziu, în 1809, Garda Cetățenească din Timișoara număra 1400 pedestrași și 100 călăreți. Coiful a aparținut Gărzii Cetățenești din Timișoara, respectiv companiei de călăreți, recrutată în general din rândul etnicilor germani. Piesa a fost la origine una militară, aflându-se inițial în echiparea cavaleriei habsburgice. Coiful Mod. 1836 a fost introdus în echiparea cavaleriei habsburgice în anul 1836, fiind utilizat în perioada domniei împăratului Ferdinand …

Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor – II

VAZĂ ”Alegoria Primăverii cu doi putti și ghirlandă de flori” autor: Michael Powolny (1871 – 1954) atelierul Wiener Keramik,  Viena databil: 1906-1910 Compartimentul de Arte Vizuale, achiziție din anul 2019   Michael Powolny (1871-1954) este sinonim cu excelența în domeniul ceramicii din Austria în primele decenii ale secolului al XX-lea. Sculptor și ceramist, profesor la Școala de Arte și Meserii din Viena în perioada 1909-1936,  Powolny a înființat Atelierele Vieneze de Ceramică  (Wiener Keramik) împreună cu Bertold Lőffler în anul 1906, obiectele realizate fiind comercializate prin celebrele Wiener Werkstätte. Michael Powolny a devenit foarte cunoscut la nivel internațional prin piesele inspirate de motivul cu  putti, prețurile atinse la casele de licitații în ultimii 20 de ani fiind considerabile pentru piața dedicată artelor decorative în stil Secession.  Vaza ”Alegoria Primăverii cu doi putti și ghirlandă de flori” a fost creată de Michael Powolny în atelierele Wiener Keramik în jurul anului 1910, ajungând în patrimoniul Muzeului Național al Banatului în 2019 prin achiziție din moștenirea unui cunoscut medic colecționar din Timișoara, în proprietatea căruia piesa s-a aflat …

Obiecte de Patrimoniu si Povestea Lor – I

Ghiocul panteră (Cypraea pantherina) din mormântul sarmatic de la Gelu (Timiș) La fel ca alte specii de Kauri, datorită aspectului de porțelan, ghiocul panteră a fost folosit din timpuri vechi. A fost găsit de arheologi în piramidele egiptene, în ruinele antice de la Pompei, în necropole din Spania, Franța și nu numai. În primele culturi europene, oamenii au folosit aceste cochilii ca ornamente și ca simboluri religioase. Pe teritoriul actual al României, au fost descoperite frecvent în mormintele sarmaților, un popor migrator de origine iraniană, aflat pe teritoriul țării noastre în secolele I-V p.Chr. Ghiocul își găsește și în prezent întrebuințare, în România fiind utilizat ca instrument magic pentru aflarea viitorului de către așa zisele ghicitoare, care cunosc tainele interpretării sunetelor amplificate de aceste cochilii. Ghiocul panteră, este o specie de gastropod marin al cărui areal biogeografic este limitat la Marea Roșie, de la Golful Aqaba și Golful Suez în N până la Golful Aden în S, dar în prezent poate fi găsit și în estul Mediteranei datorită construcției canalului Suez. Este o specie de …

Exponatul lunii aprilie 2020 – Cochilii Kauri din perioada otomană

Cochilii Kauri din perioada otomană Melcii kauri (Familia Cypraeidae), sunt un grup de moluște marine format din aproximativ 2000 de specii, ale căror cochilii au fost considerate prețioase încă din cele mai vechi timpuri, datorită aspectului lor de porțelan. Au fost utilizate ca podoabe, accesorii vestimentare, amulete și chiar monede. Deși acești melci nu trăiesc în apele Mării Negre, în cadrul cercetărilor arheologice desfășurate pe teritoriul actual al României au fost descoperite artefacte din cochilii kauri, precum șiragurile de mărgele din mormintele sciților (secolele VI-V î.Hr.), în descoperirile dacice, în mormintele sarmaților, în mormintele din secolele X-XI și nu numai. Dintre speciile de kauri, cochiliile melcilor Monetaria moneta (Linnaeus, 1758) și Monetaria annulus (Linnaeus, 1758) au devenit foarte populare în întreaga lume, fiind utilizate atât în trecut, cât și în prezent ca amulete și talismane, fiind un simbol pentru noroc, sănătate și fertilitate. Totodată, pe lângă valoarea estetică și atributele magice, aceste două specii și-au găsit utilitatea ca valută și au circulat pe glob în mai multe locuri decât oricare monedă din istoria banilor, fiind …